Fiica vrajitoarei

                                         Fiica vrajitoarei

          Povestea a inceput, de la o fata care a mostenit, de la mama ei puteri neexplicabile. 

Cand a crescut si-a intemeiat propria familie. Si-a “ingropat” bine secretul si trecutul ei. Dupa cativa ani, naste o fetita sanatoasa, pe nume Mia Foley. 

Nascuta in orasul Groville, (in anul 1989), un oras care respecta traditiile si care este impotriva oamenilor “talentati”. 

Cand copila s-a imbolnavit, Adrienne Foley a ingrijit-o dupa cum a fost invata la randul ei, de catre mama sa. Micuta avea febra, asa ca a luat o batista cu apa si cu otet, punand batista pe fruntea fetei.

Casuta lor era aproape de o padure, aveau vecini curiosi de felul lor si cum auzeau ca fetita patea ceva, cum dadeau buzna in casa lor, pentru a fi siguri ca nu cumva sa barfeasca gresit prin oras. Au intrat in casa familiei Foley, cu pretextul de a acorda ajutor fetitei. Vazand ca Adrienne ii dadea tot felul de ceaiuri, facute cu plante din padure si nu cumparate ca restul, din oras, vecinii s-au alarmat acuzand-o de vrajitorie.

Intr-o seara, dupa acele intamplari, orasenii si-au facut curaj sa dea foc casei. Timp de trei ani a reusit sa ascunda secretul, avand frica in san, ca nu cumva fiica ei sa mosteneasca puteriile ei…acum era prea tarziu, orasul o acuza de ceva ce nu a facut. Viata lor era in pericol. Adrienne a incercat sa-si ascunda fata, sa nu ajunga in mainile orasenilor. In beci aveau o ascunzatoare secreta, in caz de urgente.

David Foley, sot si tata…era plecat din oras, lucreaza in Boston (unul dintre cele mai vechi orase din SUA), tinea legatura cu familia sa prin scrisori. Asa aflase de problema Adriennei. Oamenii au cautat-o pe Mia, insa nu au prins-o. Au luat-o pe Adrienne, au legat-o si au obligat-o sa recunoasca ca ii facea rau  fetitei. Au legat-o de un rug, ca pe vrajitoarele de pe vremuri, au stropit-o cu benzina si i-au dat foc. Adrienne purta un lant la gat, un crucifix, pe care i s-a rupt, in momentul cand au dat buzna peste ea in casa.

Fetita a stat ascunsa in beci, timp de cateva ore, pana cand tatal ei a venit dupa ea. A fost anuntat de moartea sotiei sale, crezand ca si fiica sa a patit la fel. A simtit ura pentru toti oamenii din Groville. A luat fata si nu a privit inapoi, spunand oamenilor ca sunt bolnavi psihic.

David Foley si-a crescut fata in orasul Boston. Boston este un centru international al învatamantului superior si un centru de cercetari în medicina. Boston este denumit cateodata "orasul cartierelor" din cauza profunzimii subsectiunilor orasului. Orasul e format din 21 de cartiere oficiale. Orasul Boston mai este supranumit în mod familiar în mai multe feluri, în functie de traditie si de diverse întamplari.

Mia, tot ce stia despre mama sa, este ca a fost o mama buna, ca a iubit-o mult si ca a locuit, candva, in orasul Groville. Nu stia unde se afla acest oras, dar ii era tare dor de mama sa. David a crescut-o singur, oferindu-i tot ce era mai bun pentru ea. Fara sa-i spuna cum a murit Adrienne. Mia incepuse scoala, avand o singura prietena si colega, Caty Finn. Parintii ei conduceau un butic alimentar.

Caty si Mia au crescut impreuna, de cand avea Mia trei anisori. Au impartasit si partile bune si cele rele, ca doua surori, mereu aproape. Timpul a trecut repede, Mia avea intrebari multe despre mama sa. A inceput sa gandeasca mai limpede si realiza ca tatal ei, nu i-a spus totul despre moartea Adriennei. De la ce a pornit totul, cum a murit, si de ce nu vrea sa auda despre orasul Groville.

Liceul Newman se afla in inima orasului Boston. Programele sale au o pronuntata dimensiune practica. Pe tot parcursul liceului, elevii sunt consiliati pentru a face cea mai buna alegere în ceea ce priveste facultatea pe care doresc s-o urmeze. Dupa terminarea liceului, Caty si Mia au plecat la o petrecere, unde se aflau toti colegii de liceu. Acolo au intalnit doi baieti, Tommy Little si John Sun, care au terminat odata cu ele liceul. Mia poate lua singura decizii, insa ea prefera sa se consulte cu tatal ei indiferent de problema.

-         Tata, pot sa te intreb ceva? A intrebat Mia timida.

-         Nu acuma, scumpa mea! Ma grabesc…

-         Este vorba despre mama. Tata?

-       Adreinne? Sopti el, tresarind. Ce vrei sa stii despre ea? spunand pe un ton calm, privind-o in ochi.

-         Tata, te rog, spune-mi totul despre ea.

-         Ah, stii draga mea, mama ta te-a iubit foarte mult si…

-         Asta stiu deja! Spune-mi cum a murit? Ce s-a intamplat cu ea?

-   Ea…Mama ta a murit dupa ce te-ai nascut. Raspunzandu-i pe un ton tremurator.

-         Minciuni! Te rog, nu mai minti! A strigat Mia cu toata puterea.

-         Nu…nu pot! Nu esti pregatita! Intr-o zi am sa-ti povestesc, dar nu azi.

-         De ce? Nu mai vreau secrete. De ce nu vrei sa imi spui? Ce a facut mama? Mia s-a suparat tare, a fost foarte incordata. Isi privea tatal cu ciuda, pentru ca nu-i spunea adevarul. Mia nu s-a putut controla si fara sa-si dea seama, lucrurile din casa s-au imprastiat prin casa.

-    Incearca sa te calmezi! Mia? Tatal ei a cuprins-o in brate, incercand s-o calmeze.

-         Ce se intampla? Am devenit un monstru!

-         Nu esti un monstru. Ai mostenit puteri de la mama ta. Asta era secretul.

-         Nu inteleg…spuse Mia confuza, cu lacrimi in ochi.

-         Stai, nu pleca!

Inloc sa o calmeze, tatal ei a zapacit-o mai mult. Mia a fugit de acasa…S-a dus spre casa lui Caty Finn, sa-i ceara ajutor. Insa nimeni nu era acasa. A plecat amarata intr-un parc in apropierea casei. S-a asezat pe o banca, incercand sa se calmeze, tremura si plangea. Tommy Little isi plimba cainele prin apropierea ei. A observat-o zacand singura pe banca, s-a gandit s-o salute.

Mia era agitate, nici nu l-a putut privi, cand s-a apropiat de ea. I-a cerut s-o imbratiseze, sa ramana cu ea pana se linisteste, fara sa puna intrebari. Intre timp, cainele lui Tommy, Bruno, statea cu botul pe genunchi fetei. Mia s-a mai dezghetat si l-a mangaiat pe Bruno. A zambit, s-a ridicat de pe banca, i-a multumit lui Tommy pentru timpul acordat si a plecat spre casa ei.

Ajunsa acasa, Mia si-a notat toate datele despre tatal ei. A cautat prin sertare, poate gasea adresa mamei sale din Groville. Si-a impachetat cateva lucrusoare, si-a luat cativa banuti si a pornit spre aeroport. David a observat de absenta ei, de abia cand aceasta era in avion.

Mia a ajuns cu bine in orasul natal al mamei sale. Primul lucru pe care l-a facut, a fost sa intrebe de locuinta Adriennei Foley. Tatal ei a vrut sa mearga dupa ea, insa s-a razgandit. Trebuia sa descopere singura trecutul Adriennei. Locatarii i-au povestit ca Adrienne Foley a fost o vrajitoare, care i-a facut rau fiicei sale, prin anumite ritualuri. Unul dintre locatari, Bob Venil, a condusa spre un muzeu. Acel muzeu detinea o poza cu Adrienne Foley si cartea acesteia numita “Inferno-Spell Book”. Scria pe o tablita, ca s-a nascut intr-o mlastina, i se spunea “fata-mlastinii”. Sub numele ei scria urmatorul paragraf:

-         “Maine am sa ma trezesc, si acest cosmar se va incheia atat pentru mine, si a poporului sau. Nu stiu daca am ingropat un erou sau un personaj negativ. In calatoriile mele am auzit multe povesti vrajite, despre curaj si lasitate. Cand m-am intins sa ma odihnesc, m-am intrebat daca in povestile neamului meu, se va vorbi despre mine ca o vrajitoare de foc, intr-o tara de pamant si apa…sau ca un erou.”

A iesit cat a putut de repede din acea incapere. “Nu e adevarat!” Se gandea ea…Mama ei era o vrajitoare, acesta era secretul familiei Foley. “Acest oras este otravit!” Spuse Mia in soapta. Datorita muzeului, Mia a aflat locuinta mamei sale. A stat fata in fata cu o casa aproape arsa, din pacate distrusa de dinauntru si acoperisul la fel. Vecinii care o cunosteau bine pe Adrienne, i-au povestit ca daca cineva intra in casa, va fi blestemat pana la restul vietii lor.

Tommy Little a trecut in vizita pe la resedinta familiei Foley, pentru a intreba de Mia daca se simte mai bine. In parc a observat ca se comporta ciudat, a vrut doar sa verifice ca este bine. David i-a deschis usa, explicandu-i ca Mia nu este acasa. Tommy nu s-a lasat intimidat de protectia lui, si i-a cerut sa ii spuna unde anume a plecat, chiar daca parea insistent. Nu a plecat de acolo, pana cand i-a dat adresa ei.

-        Totul imi pare cunoscut! Casa, orasul, vecinii..Ce i-au facut mamei mele? De ce au ranit-o? Chiar asa de periculoasa a fost prezenta ei in acest oras? Beciul…

In beci a gasit o usa secreta, care a ars un pic pe dinafara. Inauntru era o paturica pufoasa, pe pereti a gasit cateva zgarieturi de la unghiutele unui copilas. Incaperea era mica, precum o cutie. Cand a iesit din beci, s-a impiedicat si a cazut in cenusa de pe podea. Si-a ridicat privirea, descoperind un crucifix…lantisorul mamei sale.

Mia a luat lantul, avand o previziune : a vazut-o pe mama ei cum o ascundea in beci, spunandu-i ca totul va fi bine. Si-a deschis ochii, care erau plini de lacrimi, punand lantisorul in buzunar. A mai privit casa inca o data, apoi a plecat. S-a cazat la un motel, trebuia sa afle tot adevarul…”Acest oras ascunde ceva! Dar ce anume?” Vecinii, care locuiau langa casa arsa, o priveau ciudat, presimteau ca avea legatura cu cea care a fost arsa de vie.

Mia a adormit cu lantul in mana. In dimineata urmatoare, lucrurile zburau prin camera. Menajera care a venit sa ii faca curat, a deschis usa, cand un scaun se indrepta spre ea. A tipat tare, inchizand usa dupa ea. Mia s-a trezit speriata de tipetele menajerei, si-a luat geanta si a plecat. In oras s-a intalnit cu Tommy Little si cu Caty Finn, care intrebau oamenii daca au vazut-o, cu ajutorul unei poze.

-         Tommy, uite! Striga Caty bucuroasa.

-         Ce? Ce-ai vazut? Spuse Tommy, privind in toate directiile.

-         Mia! Acea persoana este Mia Foley.

-         Mia! In sfarsit te-am gasit. Esti bine? spuse bucuros Tommy, imbratisand-o.

-         Ce cautati voi aici? a intrebat surprinsa .

-         Hai, Mia! Sigur iti era dor de noi. Spuse Caty pe un ton glumet.

-         Da, imi era!

-         Intoarce-te acasa!

-     Nu..nu pot! Inca nu am terminat treaba pe aici. Of, am sa va povestesc. Veniti cu mine.

Cei trei au plecat intr-un loc mai retras, pentru a putea vorbi in liniste. Mia le-a povestit tot ce a aflat despre mama ei, despre puterile ei. Prietenii ei, au decis sa ii fie alaturi, si o ajute. In oras se apropia o sarbatoare traditionala. O petrecere, aproape ca Halloween-ul, insa la aceasta traditie trebuia sa te imbraci in judecatori, politisti, procurori, tot ce avea legatura cu legea, dreptatea, eroi, razboinici, etc.

De fapt era o demascare a persoanelor care practica magia. Locatarii credeau ca prin aceasta traditie, acei oameni “talentati” vor disparea pentru totdeauna. Din fericire, nu si-au dat seama ca o persoana deosebita statea foarte aproape de ei si are legatura cu familia Foley. Prietenii lui Mia au convins-o sa vina la petrecere. Locatarii se comporta de parca ar fi fost perfecti.

Seara, multimea s-a adunat intr-o gradinuta, de langa primarie. Mia a pierdut urma prietenilor ei, dand peste John Sun. Acest baiat o placea foarte mult, ii facea multe poze Miei, sa fie cat mai aproape de ea. O privea de parca a dat peste o mina cu aur. El a invitat-o la un pahar de vin. Incercand sa o ademeneasca.

-         Te distrezi, Mia?

-         Da, de mult nu m-am mai distrat.

-         Bine, mai bea un paharel.

-         Bine, doar unul…

-         Asa, inca un pic!

In timp ce Mia se distra cu John Sun, Tommy o cauta peste tot. S-au pierdut prin multime, Caty il cauta pe Tommy…Tommy pe Mia…Mia pe amandoi, iar lui John nu-i pasa decat de Mia. John Sun a luat-o pe Mia de mana, a dus-o inapoi la motel unde era ea cazata, incercand sa profite de ea. Mia si-a dat seama de raul pe care ii facea, respingandu-l cu toata puterea. L-a trantit pe John de perete, fara sa-l atinga, i-a dat foc la picioare, facandu-l sa tipe.

A iesit din camera, alergand spre casa Adriennei. Ajunsa in casa, a incercat sa se ascunda. Simtindu-se respins, John a strigat in gura mare, ca in oras se afla o vrajitoare. Iar neamul Foley nu a murit. Locatarii s-au alarmat, luand fiecare cateo arma. Tommy a gasit-o pe Caty, privind multimea agitata. Ei stiau exact unde se afla Mia Foley.

Vecinii de langa casa Adriennei, au dat vestea ca acea tanara se numeste Mia Foley si este fiica vrajitoarei moarte de la muzeu. Asta insemna ca si ea trebuie sa moara. Prietenii ei au gasit-o primii, ascunsa in beciul casei. Oamenii se apropiau nervosi spre casa.

David Foley se afla si el in Groville, venit sa-si salveze fata, daca pe Adrienne nu reusise. Era timpul sa infrunte acesti oameni nebuni. John Sun era nepotul familiei Simon, care locuiau langa casa Adriennei. Bunicii lui au demascat-o si era sa-i ucida fata. Datoria lui, era sa o gaseasca pe Mia si sa o readuca in Groville, pentru a o elimina.

S-au napustit in casa dupa ea. John Sun a prins-o de gat aruncand-o afara. Mia nu a apucat sa se apere, pentru ca si-a ajutat prietenii sa scape. Lantul a fost din nou scapat pe jos. Oamenii au jignit-o, au umilit-o, au chinuit-o, pana cand a aparut David Foley.

Locatarii s-au dat la o parte, de parca ar fi avut un scut transparent, la prins pe John de gat, ochii lui s-au inrosit de furie, vazand ce i-au facut fiicei lui. Locatarii s-au imprastiat din nou, din cauza lui. Panicati, au fugit pe unde au apucat. Se parea si David Foley era unul dintre cei mai “talentati” oameni din Groville. Prietenii lui Mia au scapat din casa teferi, au intrat in muzeu, au luat cartea Adriennei si i-au dat-o lui Mia.

Mia a fost salvata de tatal si de prietenii ei. Si-a luat lantul de pe jos, agatand-o la gat. Au dus-o la motel pentru a-i curata rana. John Sun a provocat incendiu la motel, luand in totalitate foc. Cand John a luat-o pe brat pe Mia, ea a avut o previziune: Bunicul lui a dat foc la casa mamei sale, tot el a dat foc si in oras la alte casute, dand vina pe ea.

Tatal lui John a murit incercand sa salveze o familie, din calea focului, si de cand i-a povestit bunicul sau, cine a fost vinovata, a promis ca se va razbuna. Iar mama lui a inceput o viata noua. Mia a incercat sa-i explice ce s-a intamplat cu adevarat..Multimea s-a adunat din nou in jurul lor, intr-o parte se afla si bunicii sai (doi oameni invidiosi, nemilosi, rautaciosi, bagaciosi). “Momentul adevarului!” spuse Mia catre bunicul lui John.

Mia a oprit focul de la motel. A incercat sa arate locatarilor cine este cu adevarat vinovatul. Bunicul lui John a jignit-o pe Mia si pe mama ei, incercand sa puna mana pe ea. Tatal ei a fost ranit grav, de catre batranul Simon, avand asupra lui un cutit special din argint. A strigat in gura mare, ca inima trebuie scoasa din piept si arsa.

Mia si-a prins tatal in brate, a cazut in genunchi de durere, nu a reusit sa-si salveze tatal. Furioasa, l-a aruncat pe batranul Simon intr-o casa care inca ardea. Lasandu-l sa arda de viu, pe batrana Simon a lasat-o sa sufere in tacere. L-a privit pe John in ochi spunandu-i: “Alege..Vrei sa mori alaturi de bunicul tau, sau pleci departe si iti vezi de viata ta?”  John Sun a aprobat speriat, dand din cap ca o lasa in pace. A inteles ca tatal lui si mama ei au murit nevinovati.

Locatarii au privit-o cu ochi buni, numind-o “fiica vrajitoarei”. Casa parintilor ei a fost de tot distrusa. Acolo  si-a ingropat tatal. Si-a luat cartea si prietenii…plecand inapoi in Boston.

-     Mia, esti pregatita de plecare? Striga Tommy punandu-i bratul pe dupa umeri.

-         Da, sunt! Spuse Mia zambind.

-         Sa plecam, prieteni! Trebuie sa ajungem la aeroport.

-         Of, ce viata grea o sa am eu! Spuse Mia pe un ton plictisitor.

-         Viata grea? Ah, Mia..As vrea eu sa am puterile tale. Spuse Caty bosumflata.

Mia Foley a invatat sa isi controleze mai bine, darul primit de la parintii ei. Este intradevar o fata deosebita, “talentata”, dar ce e mai important e…”Fiica Vrajitoarei”.

“Nu stiu ce isi amintesc mortii de la timpul lor printre cei vii. Moralul armatei a scazut, poporul meu nu este de acord sa fie condus de o vrajitoare. Inca nu sunt pe placul lor, devenind un strigoi, chiar mai mult.”

                                                                           (Adrienne Foley).

“Am calatorit din Boston spre Groville. Am trecut prin multe orase, inca nu am intalnit un suflet viu. Nu este numai duhoare persistenta de strigoi…Ma tem de ce va urma…ma tem de necunoscut.”

                                                                          (Mia Foley).