O amintire secreta

                                 Cap.V- Dorinta de a zbura

“Aveam o gramada de explicatii de dat la toti. Ma intrebam, oare Jack se va intoarce sa termine ceea ce a inceput acum o luna? Sau a uitat totul? Vince a stat o luna in inchisoare, atata timp cat am stat eu in coma. Am avut noroc, amandoi, ca am ajuns la timp.

Oare, Jack, mai are dorinta de a ma vedea moarta? Ce o sa se intample daca clanul lui o sa afle ca nu am murit, ca am refuzat sa ma alatur lor. N-o sa le apartin niciodata! Vince a plecat acasa cu prietenul lui, era obosit si socat. Eu am mers acasa cu parintii mei, cu Octy si cu Burton.”

-         Ma bucur ca te-ai intors acasa, Sarah. Spuse Octy imbratisand-o de bucurie. Nu inteleg ce ai patit. Povesteste-ne!

-         Am auzit ca o persoana te-a gasit pe marginea unui rau, e adevarat? A intrebat curios si interesat Burton.

-         Da, Burton, e adevarat! Am fost gasita de catre o batrana nebuna din Sibiu. Timp de o luna am ramas amnezica si ma tinea in casa inchisa. Am avut noroc ca mi-am revenit si am realizat ca stateam cu o nebuna in casa, intr-un oras necunoscut.

-         Cine vrea sa-ti faca atata rau? Cum ai ajuns in rau?

-         N-o sa ma credeti…pai, imi era frica sa nu ma inchideti intr-un spital de nebuni.

-         Sarah, cine e acest Jack Hunter? De ce ne-a trimis scrisori?

-         Ce scrisori? Sarah era mirata, nu stia nimic in legaturi cu niste scrisori. Jack e…

-         Vampir. Nu-i asa, Sarah? A intrebat sora ei curioasa.

-         Da, e adevarat. Jack Hunter era prietenul meu, pana cand a incercat sa scape de mine.

-         Imi pare rau. iti promit ca va plati pentru tot ce ti-a facut. spuse Burton serios si cu mult curaj, uitandu-se in ochii Sarah-ei.

-         Burton, stai! Ai grija, cu el nu e de glumit.

“In urmatoarea zi, m-am trezit in patutul meu de acasa. Nu e nici un loc mai bun ca acasa! Am gasit pe plapuma un fir de trandafir. La inceput m-am cutremurat, surioara mea a intrat in camera bucuroasa. Mi-a spus ca Vince ma astepta jos.

Eu am inceput sa imi continui studiile. Vince lucreaza din nou, impreuna cu Cristi. Burton, verisorul meu drag, nu vroia sa plece inapoi in Belgia pana nu-l prindea pe Jack. M-am imbracat repede, in zece minute am coborat spre Vince. Am discutat ore in sir, i-am expicat tot ce s-a intamplat.

Ma simteam atrasa de el, inca din prima oara cand l-am vazut de pe geam. Incepusem san e intelegem foarte bine. Deveneam mai apropiati cu fiecare zi care trecea. Uitasem complet de Jack. Cand eram cu Vince uitasem de tot ce s-a intamplat pana acum.

Vince imi vorbea mult despre pasiunea lui de a zbura. Il admiram mult! Visul lui era sa plece in Anglia, sa-si faca permisul de aviatie, sau cum ii zicea si sa zboare tot timpul. Sa devina pilot! Am inceput sa tin la el, nu am vrut sa-l descurajez, dar visul meu era altul. Imi doream sa termin scoala, sa merg mai departe la faculta si sa lucrez cu copiii.

Ma ingrijorea mult sora mea. Zilnic citea carti mitologice. Am fost si eu atrasa de necunoscut, dar ea a facut o pasiune din cauza necunoscutului. Eu impreuna cu Vince asteptam cu nerabdare vara. Ne-am propus sa mergem in vizita pana la Rosia Montana. O sa stam cu cortul. Apoi trecem un pic sip e la Suncuius.

Eram fericita ca am scapat de Jack. La scoala lucrurile mergeau bine. Aveam de pregatit o serbare de Craciun cu copii de la gradinita. Lui Octy ii placea mult  sa deseneze si o atrageau lucrurile gothice. Comunica pe internet cu cateva persoane despre vestimetatia intunecata. Imi era frica sa nu ia lucrurile prea in serios.

Surioara mea visa mai mult decat mine. Eu am devenit mai responsabila si cu picioarele pe pamant dupa acele intamplari. Insa Octy visa sa se intalneasca cu un vampir si sa faca parte dintr-un clan de gothici. Imi placeau si mie persoanele gothice. Dar mitologia ma dadea peste cap.

Mi-a placut mult serbarea. Pacat ca parintii mei nu au reusit sa vina. Celelalte persoane dragi mie au venit cu drag. Vince ma privea intr-una, de fiecare data cand ne vedeam, aducea cu el un trandafir rosu. Dupa serbare am iesit cu totii in oras. Afara ningea in continuare cu fulgi inghetati. Burton cu Octy au propus sa mergem intr-un parc sis a facem un om de zapada. Asa si am facut! Cristi si Vince aveau chef de o bataie cu bulgari de zapada.  Eu m-am trantit de jos facand ingerasi in zapada.

Ne-am bucurat cu totii de zapada ca niste copilasi mici, iesiti pentru prima oara afara in zapada. Noroc ca am avut un aparat de fotografiat la noi. Dupa o mica tranteala prin zapada, am plecat spre un local sa bem niste vin fiert.”

-         Oare visez prea mult, ca vei fi acolo dup ace aterizez? A intrebat Vince, tinand-o pe Sarah de mana dreapta.

-         Imi doresc sa fiu acolo, Vince. Dar cine stie cate se mai intampla pana atunci. A spus Sarah respectoasa, incercand sa nu-i deziluzioneze visul.

-         Ce vrea sa insemne asta? A intrebat el avand dubii in legatura cu raspunsul ei.

-         Vince, nu te supara. Dar e neaparat sa pleci in Bucuresti?

-         Am vrut sa iti spun mai devreme de serbare. Nu am apucat sa te anunt ca am primit o oferta. Eu si Cristi plecam la Bucuresti cu avionul.

-         Cu ce zburati pana acolo?

-         Cu Taromul. Mi-as dori sa vi sit u.

-         Eu sa zbor? Mi-e un pic cam frica. O sa fie primul meu zbor, Vince. Spuse Sarah rusinata de situatia in care se afla.

-         Nu-ti face griji, o sa fiu langa tine. A spus Vince bucuros, imbratisand-o.

Vince a invitat-o pe Sarah sa plece cu el si cu prietenul lui la Bucuresti. Sarah se simtea un pic rusinoasa pentru ca ea  nu a mai zburat. Nu dorea sa ii incurce pe baieti, stia ca ei aveau o mica treaba. Raspunsul ei a fost afirmativ. Cei trei vor zbura in curand spre Bucuresti. Stiam ca visam prea mult, dar visele mele erau micute pe langa cele alea lui Vince.

Of, ce drag mi-e de el! Nu stiu daca stie, dar m-am indragostit de el! Pana cand eu ma bucuram alaturi de familia si prietenii mei. Jack si Serena aflasera unde m-am ascuns. Au aflat ca am supravietuit. Ma urmareau pas cu pas. Asteptau momentul potrivit sa ma atace. Regina Levana nu si-a revenit inca. Mai sunt cateva zile si se va trezi.

Regele isi facea griji, in curand trebuie sa paraseasca taramul lor din Hunedoara. Desi erau putine zile, regele stia bine ca nu se va trezi asa de repede din cauza otravii. Cineva i-a pus otrava prafuita in paharul ei cu sange. Am ajus acasa cu bine, impreuna cu sora mea si cu Burton. Inainte de culcare am facut o baie calda.

De maine avem vacanta de iarna. Ce bucurie pe noi! Desi e frig si zapada multa, eu abia asteptam sa-l revad maine pe Vince. Sora mea statea mult la calculator cauta tot felul de legende despre vampiri alte chestii interesante. Nu am vrut sa fiu nepoliticoasa, dar am tras un pic cu ochiul in camera lui Octy. Am privit-o pentru cateva secunde, parea fericita si radea cu pofta. Nu am mai vazut-o asa pe sora mea.

Acea persoana cu care vrobea ea pe calculator parea sa fie interesanta. Fata ei lumina de atata veselie. Nu am vrut s-o deranjez, m-am retras fara sa fac vreun zgomot in camera mea. Eram curioasa cu cine vorbea. Vreau sa am grija de ea mai ales cand parintii nostri sunt plecati. Inainte sa ma asez in pat, am vazut ca geamul din camera mea statea deschisa.

M-am uitat pe geam, cerul era innorat, vantul sufla puternic, inca ningea puternic afara. Nu-mi aduc aminte, l-am uitat eu deschis sau…? Luna era ascunsa printre nori, ningea cu fulgi mari cristaline. Priveam nucul plin de zapada, arata asa de frumos.

Acel strat de zapada depusa pe strada arata ca un covor alb de puf. Am zambit dand din cap, spunandu-mi ca maine o sa fie o zi frumoasa. M-am asezat in pat, priveam spre fereastra. Am inchis fereastra cu grija. Ma chinuiam sa adorm, fereastra imi dadea fiori. Parca asteptam sa se intample ceva.

Am inceput sa tremur, simteam cum frigul patrunde in oase, picioarele mi s-au inmuiat, inima imi batea tare, pregatita sa iasa din piept. Stateam ingramadita intr-un colt al patului, tineam patura strans cu mainile. Fereastra s-a deschis dintr-o data…zapada s-a imprastiat prin camera mea. O cioara statea linistita pe masuta mea din lemn lucios. Statea nemiscata, de parca ar fi fost impaiata.”

-         Fugi! Pleaca de aici! Pleaca din camera mea! Shhhiu! Strigam cu voce tare, ii faceam semn cu mana sa plece, stateam si ma uitam la acea pasare cu ochii mari, nu intelegeam nimic. Eh, poate vrei sa arunc cu ceva dupa tine. I-am zis furioasa cioarei. Ea statea in continuare nemiscata. Devenea enervanta! Trebuia sa recunosc, era frumoasa, culoarea neagra a penelor stralucea tare. Oare pot s-o pastrez? Auzeam niste rasete vnind din camera lui Octy. Oare ce se intampla acolo? Mi-am intins mainile spre acea pasare, cand din nou am auzit rasete.

“M-am indepartat de acea pasare, nu facea nici o miscare brusca, sa nu zboare afara din camera. Am intrat grabita in camera lui Octy, ea statea in mijlocul camerei, imbracata intr-o rochie alba de matase. O rochie lunga pana in podea, bretele din dantele si un vual alb in cap pana la umeri.

Credeam ca totul este in imaginatia mea. Ea vorbea cu cineva, care se afla in camera, insa nu vedeam decat pe ea. Arata ca o mireasa! E asa de frumoasa! Am spus in soapte. Parea schimbata. Prin minte mi-au trecut mai multe ganduri negre: Oare sunt mai multi ca Jack Hunter? De la cine are acea rochie? Oare e posedata? Spera sa nu pateasca ce a patit ea.

-         Octy, ce se petrece aici? spuse Sarah ingrijorata.

-         Of, surioara! Spuse Octy suspinand. L-ai speriat, acum nu stiu cand o sa-l mai vad.

-         Pe cine sa-l mai vezi? Octy, de unde ai aceasta rochie?

-         Nu-i asa ca e frumoasa? E exact cum mi-am dorit, Sarah. Stii bine ca visam demult sa am o asemenea rochie.

-         Octy, asculta-ma! Nu e bine ceea ce faci. Cine ti-a adus rochia? Octy, uitate la mine. Octy, ma asculti? Sarah o interoga un pic cam dur. Si-a dat seama ca sora ei a fost hipnotizata. A trecut cu mana deasupra fetei si nimic, nici un reflex. S-a uitat la gatul lui Octy, din fericire nu a fost muscata.

“Am fost mai speriata decat sora mea. Geamul ei era deschis, am inchis-o la loc si am schimbat-o in pijamale. Am asezat-o pe Octy cu grija pe pat. Vroiam sa stiu cine i-a facut asta surioarei mele, eram extreme de furioasa. Trebuia sa fac ceva sa nu se mai repete. Nu vreau sa ajunga si ea o victima, doar pentru niste satisfaceri sadice a unui vampire!

Mi-am adus aminte ca acea cioara inca se afla la mine in camera. Dupa ce a adormit sora mea, am dat fuga la mine in camera sa verific pasarea. Cioara disparuse! Era clar, cineva se juca cu noi! Avea sa se intample ceva rau. Mintea mea ma facea sa cred ca plecarea la Bucuresti nu era o idee buna. Aveam noroc ca Burton era la noi.  Ii sunt recunoscatoare ca a avut grija de Octy. Nici bine nu am ajuns in camera mea, Burton s-a apropiat de mine gafaind. Se vedea ca era si el ingrijorat.”

-         Ce s-a intamplat? De ce ai tipat?

-         Tipat? Eu nu am tipat, Burton. Respira adanc si spune-mi ce ai auzit. De maine  trebuie sa avem mai multa grija de Octy.

-         A patit ceva? Ea a tipat?

-         Nimeni nu a tipat. A fost hipnotizata de un…vampire. Din pacate, nu stiu daca e Jack sau altcineva.

-         Ah, n-o sa am odihna pana nu il prind pe acest Jack Hunter care imi terorizeaza verisoarele. Daca sunt mai multi trebuie sa-i distrug clanul.

-         Cam ai dreptate. Trebuie sa ii distrugem pe toti, pana nu se inmultesc. Nu vreau sa mai plec la Bucuresti. Presimt ca ceva rau o sa se intample.

-         Dar Sarah, deja i-ai promis lui Vince ca vei merge. E urat sa il lasi asa…intelegi?

-         Mmm, bine! Maine o sa vorbesc si cu Octy si cu Vince.

“In acea noapte eu si Burton de abia am reusit sa dormim. El avea pe gand cum sa-l prinda pe Jack, iar eu ma gandeam cum o sa fie la Bucuresti. Sincera sa fiu, nu aveam de unde sa stiu ce va urma. Dis-de-dmineata am auzit o bataie puternica in usa de la intrare. M-am dus sa vad cine era. M-am uitat pe vizor…Vince?”

-         Vince? Ce cauti aici la ora asta? A spus Sarah imbratisandu-l. Intra, te rog, ma bucur sa te revad.

-         Si eu ma bucur sa te revad. N-am mai avut rabdare, am o veste buna. Plecam spre Bucuresti peste doua zile. Cristi abia asteapta sa zburam. Iti dai seama, Sarah? Plecam la sase dimineata, apucam sa vedem rasaritul soarelui.

-         Pamantul catre Vince! A inceput sa rada Sarah de el. Vad ca esti deja cu capul in nori. Sper ca m-ai luat si pe mine cu tine pe un norisor.

“Am povestit din nou ore in sir. Am evitat sa ii zic despre cele intamplate. Octy cobora scarile sa ne salute. A zis ca a visat ceva aseara, dar nu mai tinea minte ce. Am rasuflat usurata, poate ca totul a fost doar in mintea mea. Oare unde e Burton? Peste doua zile vom pleca din Brasov, trebuia sa vorbesc cu el sa aiba grija de sora mea. Doua zile au trecut repede! Ne-am luat ramas-bun de la Octy si Burton, am pornit spre aeroport.

Am pornit spre tren pana la Sibiu, apoi am luat avionul spre Bucuresti. A fost un drum lung si obositor, dar placut. In aeroport, din cauza emotilor imi rodeam unghiile. Vince si Cristi mi-au aratat de unde trebuie sa ne luam biletele. I se zicea “Airport Check in”, eram ceva de genul: “Uaaau, ce tare este!” E prima oara cand am ajuns intr-un aeroport.

Am vazut copii cu mansete de avioane in mainile lor, ma intrebat daca sa iau si eu una. Am inceput sa rad de una singura. Vince ma privea si zambea, mi-a spus ca trebuie sa asteptam sa soseasca avionul. Am facut o gramada de poze. Ne-am indreptat usor spre o poarta, un avion alb cu o pasare alba desenata pe coada, astepta sa ne imbarcam.

L-am privit pe Vince spunandu-i ca este timpul sa zburam. M-a luat de mana si am urcat in avion. Cristi era in spatele nostru. Am urcat cu bine in avion, ne-am asezat pe scaune unde era aripa dreapta. In timp ce decola avionul, ma simteam de parca pluteam in aer, aveam centura de siguranta legata. Vince statea la geam, eu langa el si Cristi in spatele nostru tot la geam.

Dupa decolare, am stat la un hotel de doua stele. In acea dupa amiaza, Vince si Cristi au plecat spre o firma de aviatii pentru a discuta ceva in legatura cu proiectele lor. Stateam in camera de hotel agatata de geam. Priveam oamenii de afara, erau grabiti, stresati si tristi. Aveam o presimtire rea.

Am sunat acasa sa vad ce mai fac Octy si Burton. Macar sa le aud vocile. Am stat la telefon vreo doua ore cu sora mea. Dup ace am vorbit, m-am intins in pat, in cateva minute am adormit. M-am trezit la petrecerea lui Octy, la ziua ei de nastere. Toata lumea purta masti, dansau si radeau. Stateam intr-un colt uitata de lume. Un baiat s-a apropiat de mine, m-a invitat la dans si l-am imbratisat.

Cand am vrut sa-l sarut, l-am pomenit pe Vince. Totul in jur s-a intunecat, petrecaretii au disparut si acea persoana cu care dansam ma strangea de gat. Si-a dat jos masca si mi-a zis nervos: “Draga mea, sunt eu…Jack!” Am tresarit din vis, trezindu-ma la realitate.

Strigam, “Lasa-ma in pace!” Vince se afla si el in camera de la hotel, dormeam prea bine si nu a vrut sa ma deranjeze. A vazut ca sunt agitata si speriata. M-a luat in brate si mi-a zis ca totul va fi bine. Mi-am dat seama ca Jack m-a gasit si suntem cu totii in mare pericol.

Vince m-a linistit si am adormit langa el. Ne-am odihnit amandoi linistiti. Vince si Cristi au decis sa ne plimbam un pic. Stiau ei un local frumos pentru a bea cate ceva. Patronul localului era unchiul lui Vince, Dan Black. Unchiul lui s-a ocupat de educarea lui Vince decat parintii lui. Tineau mult unul la celalalt.

Unchiul lui Vince era la varsta mijlocie, dar aratat destul de bine pentru varsta lui. Era glumet si cumsecade. Localul era plin de sticle goale de Jack Daniels, agatate pe sus in loc de candelabru. Stateam la o masa din lemn de stejar. Peretii erau pline cu postere cu formatii rock. E un local primitor si vechi, desi nu arata ca era vechi.

Parea o afacere de familie. Ne-am distrat de minune in acea dupa-amiaza. Cand s-a lasat seara, mai ales intunericul batea la usa de la intrare, aveam un sentiment destul de cunoscut. La masa din fata noastra, stateau Jack cu Serena. Am ramas blocata cand l-am revazut pe Jack. imi venea sa o iau la fuga.

I-am zis lui Vince ca mi-e rau si ma grabeam sa ies afara. Cristi a cunoscut o fata de varsta lui in acel local, se numea Alina. Si cu ea a ramas toata seara. Eu si Vince ne-am certat pentru a doua oara. M-am intors cu spatele la el, facand cativa pasi inainte. Ma privea numarandu-mi pasii. Nu intelegea atitudinea mea schimbatoare.

Am ajuns la un pom, de care m-am sprijinit. Am cazut in genunchi, mintea mea imi zicea intr-una: “Te iubesc, Vince!” Desi nu avea rost sa spun aceste cuvinte. S-ar putea sa fie mai rau daca se afla. Jack a aparut in fata mea, vazand ca nu am nici o putere sa ma ridic.”

-         De data asta pot sa te pastrez, Sarah! A spus bucuros Jack, aratandu-si coltii.

-         Nu! Nu poti! Sarah a intors capul dupa Vince. Stia ca Serena era pe urmele lui.

-         Se pare ca il simpatizezi mai mult pe el, decat pe mine. Of, draga mea, nu pot sa ma impact cu aceasta idee. Nu pot sa te impart cu nimeni altcineva.

-         Te rog, lasa-l pe Vince in pace. El nu are nici o vina. Am strigat tare, insa Jack m-a ignorat.

“Intr-o secunda a aparut spre Vince. L-a doborat jos inainte sa clipeasca. Cei doi s-au luat la bataie. Serena m-a atacat pe mine. Ii placea mult sa ma tortureze. Inainte ca Serena sa ma lase fara rasuflare, a fost injunghiata de catre Burton. Ah, ce bine imi pare ca e aici!

Jack s-a dat la o parte, stergandu-si zambetul de pe buze. Serena a fost trantita la pamant. M-am ridicat de pe jos, ajutandu-l pe Vince. Armata lui Jack nu ripostau, stiau bine ca aceasta batalie e doar a lui, nu a lor. Se uita neincetat la Octy, care statea langa Burton. Simtea o putere de necontrolat si dureroasa. Cand a vazut ca Jack se indrepta spre Octy, Sarah a luat cutitul si a sarit in apararea ei.

La taiat pe Jack direct pe fata, facandu-i o cicatrice mare din partea fruntii pana pe obraz in partea dreapta a fetei. Jack s-a retras inapoi. Cum a vzut-o pe Octy, cum se simtea slabit, fara puteri. A apucat sa-i zica cateva cuvinte Sarah-ei inainte sa dispara.”

-         Sarah! Stii bine ca esti magica! Amandoi stim asta. Spuse Jack zambind cu jumatate de gura.

-         Stai linistit, am sa folosesc acea magie pe altcineva. Sper ca te-ai distrat destul! Spuse Sarah intorcandu-i cuvintele.

“Acea taietura de pe fata o sa-i ramana precum o amintire secreta! Sigur se va intoarce! L-am intrebat pe Vince daca mai e intreg. Paream sarcastica, dar daca nu aparea Burton eram deja morti. Unchiul lui Vince a vazut toata scena si a preferat sa aiba in continuare vampiri si alte creaturi pe care de disparitie la el in local. Facea bine pentru turism.

Am inceput cu totii sa radem de unchiul Dan. Am ajuns pana la urma la hotel, ne-am curatat ranile sin e-am odihnit. Dupa doua zile am plecat inapoi spre Brasov. Eram satula de Bucuresti. Cristi a ramas impreuna cu Alina. Se apropia incet, ziua de nastere a lui Vince.

Trecusera cateva luni, am supravietuit iernii. Acum ne pregataem pentru vremuri cat mai frumoase. Pe douazeci si unu aprilie era ziua lui Vince. Ar merita o zi de neuitat. In acea zi am petrecut-o impreuna la Budapesta. Eu aveam deja impliniti cei optsprezece ani.

Mai un pic si terminam liceu si vroiam sa merg mai departe la facultate. Sora mea invata despre designul interior al casei. Ii placea mult. Am petrecut cateva zile in Budapesta, am zburat fericiti cu Wizzair. Am facut din nou o gramada de poze. Am calatorit cat am apucat.

Seara ieseam prin localuri pentru rockeri si dansam, mai mult eu ca Vince nu prea avea chef. Ma strecuram printre  vampirii care dansau mai provocatori. Ce pot sa spun? M-am distrat! In urmatoarea zi, ne-am oprit la o cofetarie, am comandat un tort micut facut din frisca si fructe. Am pus lumanari si i-am urat un sincer “La multi ani” pentru Vince, care a implinit 21 de ani!

Apoi a inceput o batalie cu tortul si celelalte distractii. In ultima zi, ne-am dus itnr-un parc de distractii. Acolo ne-am dat peste cap, ne-am invartit cum am putut si ne-am plimbat cu un trenulet care urca la o inaltime mare. Dupa parc, ne-am luat porumb fiert si vata pe  bat.

Am trimis vederi si ne-am facut bagajele pentru a ne intoarce inapoi acasa. Inainte sa intru in casa, pep rag am vazut o vedere. Era de la Burton, se afla in Hunedoara la vanatoare de vampiri.”

                       Draga Sarah,

Am ajuns cu bine la Hunedoara. E frumos aici! Am urmarit doi vampiri mergand spre clanul lor. Stiu, e periculos! Vampirii sunt ascunsi bine in padure. Daca nu-i urmaream, nu gaseam niciodata cuibul lor.

Cum stau lucrurile pea casa? Ce mai face Octy? 
Sper ca sunteti bine, sanatosi. Ne vedem in curand.

                                                    Cu drag,

                                                           Burton.

                                                                             

“In timp ce citeam scrisoarea am avut o presimtire rea. Sper ca nu a patit nimic verisorul nostru. Am cautat-o pe Octy, insa nu era acasa. De abia m-am intors din excursie si ea disparuse. Seara stateam linistita in sufragerie, ma uitam la un film horror. Tineam in brate o pernuta si mancam ceva de rontait. Am auzit un zgomot puternic, la un moment dat am crezut ca-mi cade tavanul in cap. Am urcat o treapta sau doua, geamul din camera lui Octy era spart. Patul daramat si dezordine totala in camera. A fost foarte ciudat. Azi-dimineata nu era asa! Cand am dat sa ma intorc spre usa camerei, un vampir s-a napustit asupra mea. M-am uitat din nou spre geam, inca doi au intrat in camera.

Am ramas nemiscata pentru cateva secunde. Ma gandeam la ce era mai rau. Sigur era mana lui Jack. Cei trei m-au condus fortat in sufragerie. M-au obligat sa ma asez pe canapea. O voce medie, nici prea groasa,dar nici prea subtire imi pomenea numele. Probleme de abia acum au inceput!”

-         Sarah, sunt satul de acest nume. Bine ca te-am gasit! Spune cum de scapi de fiecare data cand esti sub ghearele mortii? Pari o persoana greu de obtinul. Ca un fel de fruct interzis. A spus Raymond calm, asezandu-se in fata Sarah-ei.

-         Tu trebuie sa fii seful clanului. Sunt impresionata! Dar farmecele voastre nu au efect asupra mea. E primavara, fratilor. De ce nu mergeti sa vanati caprioare? Spuse Sarah ironic.

“Am incercat sa scap din ghearele lor, trebuia sa imi pastrez calmul. Nu era bine sa ma las intimidata de seful cel mare. M-am zbatut cum faceam eu de obicei. Am aruncat cu toate lucrurile care imi erau la indemana: carti, bibelouri, scaune, ghivece cu flori. Incercarea mea de a scapa a luat sfarsit, cand Raymond m-a prins tare de gat.

M-a ridicat cativa centimetri, apoi m-a trantit intr-un dulap cu carti. Mi-am facut o vanataie urata pe frunte si eram ranita la gat. Mi-au ramas urme de la ghearele lui lungi pe gatul meu. Lui Raymond ii trebuia sangele Sarah-ei pentru a o trezi pe Levana, care dormea cateva luni bune.

Vince era plecat la un concurs de avioane, in Targu Mures. Era atat de bucuros incat uitasera de Sarah. Vince se pregatea sa decoleze. Cand au pregatit avionul, el nu stia ca in echipa lui erau vampiri. I-au sabotat avionul. Vince nu si-a dat seama, si la finalul cursei, avea probleme cu aterizarea. Pentru el, sa piloteze un avion chiar daca era mic, isi traia visul. Octy era impreuna cu Jack, cei doi erau de nedespartiti.

Jack a observat ca Octy avea o personalitate unica si puternica. A vrut sa se razbune pe Sarah si a ajuns sa se indragosteasca se sora ei. Octy se potrivea pentru rolul de regina. In acea noapte o sa fie o eclipsa de luna. Jack se gandea ca este momentul potrivit sa o transforme pe Octy.

Am fost dusa in Targu Mures, unde se afla si Vince. Noroc ca parintii mei nu erau pe acasa. Nu cred ca rezistau. Burton a luat teapa, a omorat doi vampiri fortandu-i sa spuna unde s-au mutat. Avand planuri mari pentru diseara, Jack a incercat sa il ajute pe Vince sa castige concursul.

Jack s-a asezat in spatele lui, preluand controlul. Pentru a scapa de Raymond trebuia sa il tina in viata pe Vince. El devenise nervos, il impingea pe Jack la o parte, pentru el nu era nici o problema daca murea intr-un accident de avion. Macar murea fericit! Doar isi traia visul!”

Jack i-a explicat ca cineva a sabotat avionul si se poate prabusi. A observat ca uitasera de Sarah, traia in lumea lui pe un norisor de puf. Nimic nu i-a atras atentia. Dupa cateva minute, Jack l-a ajutat sa castige concursul. A primit un trofeu si un billet spre Londra pentru a deveni un pilot profesionist de avioane mai mari.

Jack se infuriase, tragandu-l la o parte din multimea bucuroasa. L-a anuntat din nou, ca Sarah e in pericol si doreste sa ii ajute sa lupte impotriva lui Raymond. Daca nu se grabea o pierdea definitiv pe Sarah. Au luat avionul spre lucul unde se ascundea Raymond. Regele a legat-o pe Sarah de un rug. Burton ajuns si el cu greu, statea ascuns dupa un tufis.

Avea la el pregatite cutite, pusti de vanatoare, sageti si topoare. Toate erau din argint. In apropierea padurii se auzea un avion micut. Raymond i-a auzit de la distanta, i-au simtit si ceilalti vampiri. Mai erau doua ore pana la eclipsa. Raymond a luat un cutit special si a taiat-o pe Sarah la mana dreapta. Lasandu-i sangele sa curga intr-o cupa veche de argint.

Vince a reusit sa intre in ascunzatoarea lor, s-a repezit spre acea cupa dand tot sangele pe jos. Raymond se enervase si l-a luat pe sus aruncandu-l afara din ascunzatoare. Burton si Jack au atacat si ei alti vampiri. Toti au ramas uimit cand l-au vazut pe Jack luptand impotriva lor.

Avea un singur scop, sa devina rege. Octy a intrat pe ascuns, a dezlegat-o pe Sarah. O ceata ciudata s-a lasat in oras. A fost o batalie sangeroasa. Nu se mai vedea care pe care. Octy a luat cutitul special si a omorat-o pe Levana de fata cu Raymond. I-a taiat capul, lasand-o pe jos. Raymond vazand ca nu are scapare s-a sinucis taindu-si gatul cu un cutit. Vince a ramas pe jos imbratisand-o pe Sarah. Octy era plina cu sangele Levanei, il privea de la distant ape Jack. Burton si-a recuperat cele doua cutite.

Burton avea o mana rupta si cateva zgarieturi. Jack a devenit mandru de Octy spunandu-i ca  “Este timpul!” In acea noapte, inainte sa se termine eclipsa, clanul de vampiri s-au inchinat noilor stapani. Incet a trecut si ceata, cei doi au hotarat sa se mute impreuna in Sibiu.

Octy & Jack.

Octy a ramas alaturi de Jack, devenind noua Regina. Burton si-a luat o vacanta bine meritata, undeva in Piatra Neamt. Sarah a stat din nou cateva zile in spital, cu Vince langa ea. A sosit si vara pe care o asteptau cu totii. Sarah a luat bacalaureatul cu bine. Cei doi au plecat din nou in excursii, de data asta au vizitat Rosia Montana, Clujul si Suncuiusul.

“La sfarsitul lui august, Vince mi-a dat marea vestea despre concursul la care a participat si ceea ce a castigat. Eu m-am inscris la Facultatea de Sociologie si Psihologie asa cum am vorbit. Vince a hotarat sa plece la Londra sa devina pilot. Am tinut legatura un timp prin telefon, apoi ne-am trimis scrisori.

Eu abia asteptam sa merg la facultate. Stiu ca am ales scoala si nu mi-a parut rau. Ultima oara cand am vorbit unul cu celalalt a fost la telefon. Ne-am certat urat de tot. Mi-a cerut sa merg cu el la Londra, insa era tarziu ca deja confirmasem la scoala locul. Cand am inceput sa visez cu ochii deschisi, tot universul s-a schimbat.

Priveam cu alti ochi lucrurile. Eram mai serioasa, mai responsabila. Am primit un buchet de flori de la Vince, mi-am dat seama ca era de ramas bun. Asa si a fost! Poate nu a fost sa fie. Sora mea era fericita alaturi de Jack Hunter. Ne vizita destul de des. Drumul meu m-a condus spre Timisoara, unde in octombrie am inceput primul an de facultate.

Vince era la Londra cu capul in nori…la propriu! Fiecare are drumul lui in viata. Nu se stie cine imi apare in cale data viitoare. Tot ce mi-a ramas e : “O amintire secreta!”

                               "Viata nu e niciodata cinstita!"

Sue si caietul ei, "O amintire secreta".

                                            Sfarsit.

O amintire secreta

                                   Cap.IV- Regasirea

“Cu o luna in urma, sora mea si Vince Black ma cautau disperati prin oras. Ultima data cand mi-am vazut sora a fost inainte de culcare. Mi-e dor de ea! Ma intreb oare ce s-o fi intamplat pe acasa? Nu a durat mult pana cand Octy si-a dat seama ca am disparut. Dimineata era speriata, ii era frica sa anunte parintii.

Parintii nostri sunt foarte ocupati cu afacerile lor. Majoritatea timpului erau plecati. Tot timpul pe drumuri. Dupa ziua de nastere a Octaviei, parintii au plecat in alta tara. Nu si-au dat seama ca una dintre fetele lor lipseste. Se intorceau la sfarsitul saptamanii, in weekend-uri.

Tatal nostrum, Nick Leafs, era un avocet renumit in Brasov, dar si in alte tari. A avut mult succes in a castiga multe cazuri grele, complicate. Cele mai multe procese le avea in Ungaria si Germania. Ii placea sa se zbata pentru orice caz, facea orice sa rezolve cele mai ciudate cazuri, de parca era un detectiv.

Ii placea sa se implice in munca lui. Mama noastra, Lucy Leafs, era profesionista in retelele de internet, lucra foarte mult cu calculatoarele. Eu si sora mea credem ca lucreaza pentru guvernul romanesc. Lucra la programe apoi le vindea firmelor. Ii placea sa repare calculatoarele si sa decodeze retelele de internet.

Colabora cu firme din Finlanda, Franta si desigur, tara noastra. Pe cand parintii erau plecati, Octy incerca sa afle ce am patit sau daca am plecat undeva. Si-a amintit ca am stat la bal cu acel baiat, singurul baiat, cu care am dansat. Poate el stia mai multe despre disparitia mea. Se simtea derutata si aiurea. A ajuns sa intrebe un strain despre sora sa.

Octy nu stia nimic despre viata mea, aveam multe secreta fata de ea. Eram ascunsa, rezervata. Inainte sa dispar m-am distrat alaturi de ea. Am fost activa si bucuroasa in tot ce am facut impreuna. Imi pare rau ca nu i-am povestit nimic, despre relatia mea cu Jack Hunter. Imi dau seama ca m-am lasat dusa de val. Am fost naiva, am crezut in el, dar m-am inselat.

Vince Black a gasit o scrisoare pe patul lui, dupa ce s-a intors din bucatarie. Nu stia de unde a aparut. Pe plic era mentionat numele lui complet. State ape pat, gandindu-se ca cineva ii facea o farsa. Stampila de pe plic i-a atras atentia. Scrisoarea era lipita cu o stampila din ceara, se foloseau acu’ sute de ani in urma.

Stampila de culoare visinie ii dadea fiori lui Vince, in mijlocul cearei avea forma  unui sarpe. Pentru vampiri semnifica atacul lor, ei se strecurau printre oameni ca niste serpi. Vince a deschis plicul cu grija, era ametit si speriat. A descoperit o foaie  interiorul plicului, o poezie, doua strofe, fiecare cuvant dadeau cateun semn in legatura cu viata mea.”

 

“Simtinduse singur si trist,

Soptind cuvinte de alinare;

Usor la geam, privind din departare,

Un chip liminos apare.

Din intuneric, rugandu-l sa coboare;

Se apropie ca un vant puternic,

Inima lui batand tare,

Lasand-o fara rasuflare.”

                Sarah Leafs & Jack Hunter

“Eu nu am scris acea poezie! Trebuie sa-si dea seama ca nu am scris-o eu. Lui Vince ii venea greu sa creada, ca as fi in stare sa scriu o asemenea poezie sis a i-o trimit lui. Parea o gluma nu chiar inofensiva. Nu era deloc amuzant! Un lucru i-a atras atentia, ultimul vers din ultima strofa: “Lasand-o fara rasuflare!”

In cele din urma, s-a decis sa o contacteze pe Octy Leafs, si sa-i arate poezia. Acum cei doi se cautau unul pe celalalt, s-au intalnit la intrare, la usa principala de la casa Octaviei. Ea se pregatea sa plece, il cauta pe el si el a venit la timp, pregatit sa sune la interfon.

-         Salut, ce cauti aici?, a intrebat octy speriata, vazandu-l in fata usii.

-         Salut! Uh, speram sa te gasesc acasa. Trebuie sa vrobim. Spuse Vince, tragandu-si respiratia dupa ce a fugit pana la casa Octaviei, incercand sa intre inauntru.

-         Ma pregateam sa te caut. Vreau si eu sa vorbesc cu tine.

Amandoi aveau de discutat acelasi subiect. Se priveau unul pe celalalt in ochi, erau agitate din cauza situatiei. Octy l-a primit pe Vince in casa. Poezia trista si un pic romantica, l-a enervate pe Vince. Vroia sa afle cine este acel Jack Hunter. Sa afle ce patisem.”

-         Am primit o scrisoare semnata de Sarah si…de un anumit…de Jack Hunter. Spuse el, evitand sa se eneveze in fata Octaviei.

-         Da-mi sa vad! a spus Octy, luandu-i plicul din mana. Octy privea atenta versurile si scrisul. Totul era o capcana. Acesta nu e scrisul ei! Nu e semnatura Sarah-ei!

-         Esti sigura? Crezi ca e o farsa?

-         Mai de graba, este o capcana. Vince, cred ca Sarah e in pericol.

-         Jack era secretul ei? De aceea era asa retrasa la bal si de fata cu ceilalti. Spuse Vince cat sa auda numai el. Numele de “Jack” s-a auzit destul de bine si clar cat sa auda si Octy.

-         Nu stiu. Nu-mi suna cunoscut numele. Ti-a zis ceva?

“Vince si-a aplecat capul in jos, incercand sa-si faca curaj pentru a-i povesti totul Octaviei, sau cel putin, ceea ce stia el. A inceput sa-i spuna tot ce a discutat cu ea la bal. Octy se simte dezamagita. Doamne, mi-am dezamagit sora! Noi eram foarte apropiate, dar un singur detaliu si am dat-o in bara.

Octy a mai citit de vreo doua ori poezia. O ingrijora ultimul vers din ultima strofa.”

-         Sper ca nu e ceea ce cred eu!

-         Si pe mine ma ingrijoreaza faptul ca…poate…Sarah a patit ceva. Stii cumva daca este vreun indiciu despre acest Jack, prin camera ei?

-         Pai, toate sunt la locurile lor. Hainele, cartile…lucrurile ei sunt acasa. Nici nu stiu cum a disparut asa de repede. Aseara am discutat cu ea  si am stans lucrurile de la bal. Apoi am mers la culcare.

-         Poate ca a plecat azi-noapte, in timp ce tu dormeai. Cred ca o astepta acest Jack. Poate a decis sa lase totul in urma.

-         Nu cred! Nu sta in caracterul ei! Scoala inca nu s-a terminat, ii placea sa lucreze cu copii. Vreau sa stiu cine este Jack Hunter si ce a patit sora mea.

“Octy se simtea groaznic. Nici prin cap nu i-ar fi trecut lui Sarah sa plece de acasa. S-a ridicat de pe canapea, incepand sa caute din nou prin casa si prin camera lui Sarah. Nu stia ce sa le zica parintilor despre disparitia ei. Vince s-a apropiat de ea incercand sa o calmeze. O ajuta sa caute tot ce parea dubios in camera. Poate vor gasi raspunsurile mai repede decat credeau.”

-         Eu nu cred ca a fugit cu acest Jack. Ii era frica de el.

-         Frica de el? Atunci chiar e o capcana! Cum de ai primit-o tu? De unde stiu eu ca nu tu esti acela care i-a facut rau? Spuse Octy panichandu-se.

-         Poate crede ca am vreo legatura cu Sarah.

-         Si ai? Adica, stii tu…Ce s-a intamplat intre voi la bal? Vince!

-         Nimic. Am dansat si am discutat. Am plecat acasa mai repede de la petrecere.

-         Poate ca Jack va vazut impreuna. Ceva nu i-a picat bine.

-         Am vrut doar s-o cunosc, sa vorbim. Nu cred ca astepta pe cineva la bal.

-         Trebuie sa plecam. Poate ne dam seama pe parcurs.

“Octy a pornit spre centrul orasului impreuna cu Vince. O mica plimbare le prindea bine la amandoi. Vantul batea tare, frigul isi facea usor prezenta. Vantul rascolea frunzele uscate de pe jos. Erau in zona de munte, aerul rece te facea sa respiri mai greu.

Octy i-a cerut lui Vince sa dea mai multe detalii despre el. S-au oprit in centru. S-au asezat pe o bancuta. Octy era curioasa sa afle de ce a venit Vince la bal. Il stia doar din vedere. I-a cerut mai multe detalii.”

-         Cum v-ati cunoscut? La bal ati fost foarte apropiati unul de celalalt. Intreb asta, pentru Sarah e cam retrasa fata de ceilalti oameni.

-         Ne-am vazut de mai multe ori. Hm, nu ma refer la intalniri. In fiecare dimineata stateam pe o banca vizavi de casuta voastra. Stii, acolo e un parculet. Am vazut-o pe Sarah, statea si se uita pe geam. Ne zambeam de fiecare data cand ne priveam.

-         De unde stii ca iti zambea tie? a intrebat Octy, ironic. Cum de nu ai nimic de lucru?

-         Îhî, lucrez la niste proiecte pentru avioane. Dand din cap aproband. Ador avioanele. Preferatele mele sunt modelele A320 si abia astept sa pilotez una. Pana acuma am avut sanse doar la cele micute. Cessna 182T.

-         Avioane? A intrebat Octy uimita. Faci schite pentru avioane? Ah, macar faci ceea ce-ti place. Cred ca e timpul sa-mi anunt parintii si politia, disparitia lui Sarah. A spus schimbandu-si vocea, devenise ingrijorata si trista. S-a ridicat de pe banca hotarata sa-si anunte parintii.

-         Ăăă...Am ceva de rezolvat si ma intorc. Nu-ti face griji, ne vedem in curand.

“Octy il suspecta pe Vince Black, dupa detalile pe care i lea dat. Vince a refuzat sa cheme politia. Incepeam sa ma indoiesc in privinta lui. Parca ascundea ceva. Oare avea legatura cu disparitia Sarah-ei? Vince a plecat in graba cu scrisoarea la el, ducand-o unui prieten.

Cristian Balog, un tanar in jur de douazeci si ceva de ani, un pic mai mic decat Vince, un prieten foarte bun si vechi. Cristi se pricepea la istorie, studia mitologia si ii placea foarte mult tehnologia. Au lucrat impreuna la schita unui avion.

Parul saten ca si Vince, scurt si des, purta mereu o sapca pe cap, un tanar prea glumet pentru varsta lui. Nu prea inalt, dar nici prea scund, un pic rotunjor la fata si la corp. Era cu vreo 2-3 centimetri mai mic ca Vince. Octy s-a intors acasa. Ingrijorarea ei o facea sa-si piarda mintile. Si-a sunat mama, incercand sa-i spuna de Sarah.”

-         Buna, mama! Cum merge cu munca? Totul este bine?

-         Buna, scumpa mea! Da, scumpo, totul merge bine. Vo ice faceti?

-         Suntem bine. Octy a stat cateva secunde si s-a gandit sa-i zica sau nu? Mama, crezi ca Sarah ar fi in stare sa plece undeva departe?

-         Cum adica departe? V-ati certat? Aseara erati vesele amandoua. Nu cred ca este ceva ce ar strica relatia voastra.

-         Nu ne-am certat. Totul e bine. Ne vedem maine. A spus Octy incercand sa-si ascunda temerile, vazand ca mama ei o incuraja, fara sa stie ea, sa fie puternica si rezistenta.

-         Tatal vostru a sunat azi?

-         Inca nu, mama!

-         Poate o sa sune diseara. Eu trebuie sa inchid. Te pup!

-         Inteleg, nu te mai retin. Si eu te pup.

-         Sa aveti griva de voi!

-         Bine, mama!

“S-a convins sa Sarah nu plecase nici unde fara sa ii anunte. Ele nu s-au certat in ultimul timp. Cineva i-a facut rau. Ii era frica sa aibe incredere in Vince Black. Era o persoana straina, chiar daca se cunosc din vedere. Octy si-a amintit ca mai exista o persoana care o poate ajuta. Era vorba despre verisorul nostru din Belgia.

Lucreaza ca detectiv acolo, la douazeci si doi de ani, este cel mai tanar detective. A rezovat multe cazuri complicate, incepand de la optsprezece ani. Nu l-au mai vazut de doi ani. Burton Copilaş era mai un pic mai inalt ca Sarah, parul saten deschis spre blond, ochii verzi spre albastri si corpul subtirel.

Nu aveam secrete fata de Burton. Octy se gandea sa apeleze la ajutorul lui. Singurul care putea sa afle adevarul. Inainte sa-l sune si-a amintit de scrisoarea de la Sarah. Nu o avea la ea.

 Trebuie sa dea de Vince, din nou. Il suspecta ca ascundea ceva in legatura cu sora ei. A plecat sa-l caute, avea nevoie de acea scrisoare. S-au intalnit intamplator, la coltul strazi, aproape de casa ei. Vince se indrepta spre casa ei, sa o anunte ce aflase el si prietenul lui despre scrisoare.”

-         Hopa! Spuse Vince surprins sa dea de Octy in coltul strazii. Te grabesti undeva?

-         M-ai speriat, Vince! Te cautam pe tine. Vreau scrisoarea pe care ai primit-o de al sora mea.

-         Ti-o dau, dar mai intai trebuie sa vorbim.

“Octy nu vroia decat scrisoarea de la el, nu sa discute. Era speriata si nerabdatoare. A incercat sa-l convinga sa-i dea scrisoarea, ei doi nu au nimic de discutat.”

-         Da-mi scrisoarea, Vince! Am nevoie de ea. spuse Octy cu o voce autoritara.

-         Poftim. Acum putem vorbi? Vince i-a intins scrisoarea spre ea.

-         Imi pare rau, dar trebuie sa plec.

-         Stai!

“Vince a observat ca il ignora. Inainte sa plece a prins-o pe Octy de brat. A privit-o cu atentie incercand sa afle ce banuieste ea.”

      

-         Octy, trebuie sa vorbim. Nu pleca!

-         Nu avem ce sa vorbim. Te rog, lasa-ma sa plec.

-         De ce ti-e frica de mine? Stiu ca banuiesti ceva. Fii sincera cu mine.

-         O sa afli, dar acuma nu pot sa-ti spun nimic. Lasa-ma sa plec.

-         Bine. Poti pleca. Daca ai nevoie de ajutorul meu stii unde ma gasesti.

-         Unde? Spuse Octy investigandu-l.

-         La atelierul de avioane sau la aeroport. Spuse el calm.

-         Pleci undeva? A intrebat ea curioasa.

-         Hm, nu. Acolo lucrez. Nu te mai retin.

-         Mersi mult. Spuse Octy usurata.

“Octy s-a retras incet de langa el, multumindu-i pentru intelegere. A plecat in graba acasa. Serioasa, se gandea sa-l sune pe Burton, acuma scrisoarea este la ea. Isi imagina ca Vince vroia sa fuga din tara, era sigura ca ascundea ceva. Poate ca el a planuit totul. El a fost singurul baiat cu care a fost vazuta Sarah. Nu a vrut sa asculte ce avea de zis. Seara, dupa cina, l-a sunat pe Burton.”

-         Da! Cine e? dincolo de fir, Burton i-a raspuns cu o voce ragusita.

-         Salut! Sunt verisoara ta din Brasov. Te deranjez?

-         Ooo, ce mai faceti voi?

-         Nu prea bine. Am nevoie de ajutorul tau. Octy a trecut direct la subiect fara ezitari.

-         Ce s-a intamplat, verisoara?

-         Sarah a disparut. Imi fac griji pentru ea.

-         Cum a disparut? Octy, stai calma, povesteste-mi de la inceput.

-         Hm, bine! a respirat ea adanc. Am gasit o scrisoare ciudata semnata de ea si de un tip pe nume Jack Hunter. Stii cumva cine este acest Jack? Ti-a spus Sarah ceva despre el?

-         Imi pare rau, verisoara. Nu am vorbit cu ea de vreo doi ani. Dar uite cum facem. O sa caut informatii si daca gasesc ceva te anunt, bine?

-         Bine. Apropo, cum pot sa-ti trimit acea scrisoare?

-         Nu-i nevoie! In curand am sa vin pe la voi.

-         Multumesc mult, Burton!

-         Nu, eu iti multumesc ca m-ai sunat. Ne vedem in curand.

-         Te astept.

-         Ai grija de tine.

“Octy se mai calmase dupa discutia cu verisorul ei. Avea multa incredere in el, decat in Vince. O vor gasi inainte sa afle parintii ei. Sau cel putin asa spera ea. A doua zi, dimineata, Octy s-a trezit cu inca o scrisoare. A fost lasat langa ea, pe pat. A ramas uimita. Nu stia cine si cum a intrase in casa.

Cum de nu a auzitA luat plicul cu atentie, a observat ca era o stampila asemanatoare cu plicul anterior. Isi spunea intr-una ca nu se putea asa ceva. Trebuie sa fie o gluma! Acum stia cum s-a simtit Vince cand s-a trezit cu scrioarea in camera lui.

A deschis plicul, de data asta era semnata numai de Sarah. Scrisul era la fel ca celalalt. E imposibil! Scrisoarea suna in felul urmator:”

                         Dragii mei parinti,

        Imi pare rau ca v-am dezamagit. Nici nu stiu cum sa va spun ca imi urmez propriu meu drum. Fac parte acum din alta lume si aici am sa raman. Nu va faceti griji, sunt mai fericita ca niciodata!

Draga mea sora, nu te necaji. In curand am sa vin dupa tine si vom petrece mult timp impreuna intr-o lume noua. Stiu ca Jack Hunter m-a convins sa fac asta sin u-mi pare rau.

Aici mi-e mai bine si pot sa calatoresc cat vreau si unde vreau. Surioara, e randul tau sa-ti alegi o cale de supravietuire. Alege-o cu grija!

                                                           Cu drag, a voastra fiica,

                                                                             Sarah Leafs

“Octy a inceput sa planga, nu putea sa-si controleze lacrimile. A cea scrisoare a determinat-o sa creada ca cineva a fortat-o sa plece. Cineva a obligat-o sa scrie aceasta scrisoare dureroasa. S-a apropiat de geam privind banca unde statea Vince de obicei. Se intreba de ce nu era acolo. Sentimentul de tristete s-a transformat intr-un sentiment depresiv, o stare nu prea placuta.

S-a schimbat, si-a sters lacrimile si a pornit cu pasi mari spre atelierul lui Vince. Nu mai avea rabdare sa ajunga Burton in Brasov. A luat scrisorile si s-a grabit sa ajunga la atelierul de avioane. Acolo a dat  de prietenul lui, Cristi. Furioasa, l-a asaltat cu o gramada de intrebari despre Vince. Crezand ca e ascuns pe undeva.”

-         Unde e Vince Black? Unde s-a ascuns?

-         Vince lucreaza la un avion. Nu e ascuns nicaieri. De ce il cauti?

-         Nu e treaba ta! S-a rastit Octy la el, apoi a cautat incontinuare prin atelier. Problema e intre mine si el.

-         E prietenul meu, asta inseamna ca e si problema mea.

-         Deci asa, nu? Sunteti complici? Unde e Sarah? A intrebat Octy isterica.

-         Stai putin! Cine este Sarah? Ce a facut Vince?

-         Se pare ca prietenul tau are chef de glume. Viiiiince! A strigat ea cu putere pana a ragusit.

“Cristi s-a speriat de ea cand a vazut-o intrand dintr-o data in atelier. A vazut ca se agita sin u prea era in apele ei. A plecat sa-l caute pe Vince, pana nu se complicau lucrurile. In cele din urma, cu intarziere, Vince s-a facut prezent in atelier.”

-         Octy? Ce cauti aici?

-         Vreau sa te opresti. Nu vreau sa mai primesc astfel de scrisori de la tine.

-         Nu eu am scris acele scrisori. Octy, nu eu le-am trimis.

-         Octy, acel Jack Hunter chiar exista. Spuse Cristi, facandu-si curaj sa intervina intre cei doi.

-         Vreti s-o iau razna, nu? Asta vreti! Octy se lasa greu convinsa de teoria lor.

-         Da-mi un pic scrisoarea. Te rog…Uite! Scrisul difera de cealalta scrisoare. Crede-ma, Vince nu ar face una ca asta.

-         Va jucati dur. Ah, de unde stii tu?

-         Eu studiez mitologia straveche. Stiu multe despre mortii vii.

-         Cum? Of, parintii mei nu ma vor crede. Nici eu nu prea ma impact cu ideea.

-         Daca nu-l gasim pe acest Jack, Vince o sa aibe probleme.

-         Stai putin, Cristi. De ce eu?

-         Pe tine te-au vazut la bal cu Sarah. Erai singurul care s-a apropiat de ea.

-         Octy, crede-ma, eu chiar tin la sora ta.

“Octy s-a asezat pe scaun de fier aproape ruginit din atelier. Simtea ca se prabuseste tavanul pe ea. Ii era greu sa-l creada pe Vince. Spera sa o gaseasca pe Sarah inainte sa-si dea seama parintii ei ca lipseste din peisaj. Octy a decis sa pastreze scrisorile, pe post de dovezi.

In acel weekend, parintii ei au ajuns acasa. Nick si Lucy s-au intros bucurosi acasa sa-si vada fetele. Octy si Burton se gandeau la o scuza pentru Sarah. In acel moment nu era prezenta in casa.

Au purtat o discutie lunga si normala cu parintii ei. S-a suparat cand mama ei a intrebat-o de ce nu i-a anuntat ca burton a venit in vizita, poate ajungeau mai repede. Octy a gandit cu voce tare, spunandu-si ca nici daca le ziceau de disparitia Sarah-ei nu ajungeau mai repede.

A avut noroc ca spus in soapte. S-au asezat in sufragerie pe canapea. Cei doi ii puneau tot felul de intrebari lui Burton. Ce mai face? Ce mai faci parintii? Fratii? Cum de nu a mai dat nici un semn de viata?  Tensiunea era prea mare pentru Octy. Parca fierbea sangele in venele ei si inima ii batea prea tare, avea senzatie ca o sa explodeze din cauza stresului.

Octy isi muta privirea cand spre Burton cand spre parintii ei. Il privea pe Burton cum le raspundea, cel putin asa incerca, la fiecare intrebare pusa de unchiul si matusa lui. Trecusera aproape o saptamana de la disparitia Sarah-ei si acuma era timpul sa vorbeasca cu ei.”

-         Eu nu mai suport! A spus Octy iritata.

-         Ce nu mai suporti, draga mea? A intrebat-o calm mama ei.

-         Octy, ce faci? I-a soptit Burton, incercand s-o opreasca.

-         Nu, Burton. Trebuie sa le spun.

-         Ce sa ne spui? Ce s-a intamplat?

-         Mama…tata…Sarah a disparut. Si-a tras adans aer in piept si le-a zis ce a avut de zis.

-         Cum adica a disparut? Socati parintii ei au inceput sa se agite.

-         De o saptamana nu mai stiu nimic de ea.

-         Matusa, am gasit doua scrisori. Credem ca sunt de la ea.

-         Vai, doamne! Nick, anunta politia, repede!

-         Voi doi stati aici!  a spus ingrijorata Lucy. Noi mergem pana la politie.

-         Matusa, eu va pot ajuta. Lasati-ma merg cu voi.

-         Bine. Octy incuie usa dupa noi. Ai inteles?

-         Da, mama!

“Adevarul partial a iesit la iveala. Octy a ramas singura acasa. S-a asezat din nou pe canapea, statea intinsa incercand sa se calmeze. Cristi si Vince si-au facut aparitia la usa casei ei. Au aflat cate ceva despre acel Jack. Scrisul era gothic, scris cu un stilou special. Semnul stampilei inseamna semnatura vampirilor. Exista si o legenda despre ei.”

-         Vampir? Glumesti, nu? Asa ceva nu exista, Cristi!

-         Se pare ca sora ta s-a indragostit de un vampir. Spuse Cristi impresionat.

“Octy il privea atenta pe Cristi care se bucura ca un copil mic cand a descoperit ca a luat nota maxima la scoala. Vince era un pic gelos, dar isi pastra sentimentele numai pentru el. Cei doi i-au explicat mai bine lucrurile. Si-au dat seama ca este cel mai mare secret al Sarah-ei. Cei doi au plecat cu vreo douazeci de minute, inainte sa apara parintii ei.

Nick si Lucy au aparut cu vreo o suta de foi in mainile lor. Contineau o poza cu Sarah. Totul devenea din ce in ce mai ciudat si mai complicat. Cum avea sa le explice parintilor, ca fata lor mai mare s-a indragostit de un vampir si probabil a si fugit cu el.

A doua zi au pus afise in tot orasul, au intrebat oamenii daca au vazut-o pe Sarah Leafs. Nimic. Ziua a trecut repede pentru ei. Acasa, Octy si mama ei pregateau cina. Vince a reaparut la usa lor, de data asta Burton a deschis usa.

-         Salut, Octy este acasa? Spuse Vince prietenos, intinzandu-i mana dreapta.

-         Ce vrei de la ea? a intrebat Burton cu o fire protectoare.

-         Vreau sa vorbesc cu ea.

-         Mai bine vino maine. Acum e tarziu pentru discutii.

-         Nu stau mult. Vreau doar sa ii spun ceva.

-         Despre ce? Ce ai tu de vorbit cu ea?

“Burton devenise nervos, A inchis usa dupa el, iesind amandoi afara. A incercat sa-l sperie un pic si sa-l indeparteze de casa lor. Nu prea il placea pe Vince Black.”

-         Tu cine esti?

-         Eu sunt verisorul ei, Burton.

-         Imi pare bine, eu sunt Vince Black.

-         Stiu bine cine esti. Acum e momentul sa pleci acasa.

-         Nu…Vreau sa vorbesc cu Octy.

-         O sa ai probleme daca nu pleci.

-         Ce tot vorbesti? Ma ameninti cumva?

-         Nu chiar! E mai degraba un avertisment.

“Cei doi incepusera sa se certe. Nu prea se inghiteau unul pe celalalt. Octy ii pandea de la geamul din camera ei. Auzea numai bucati din ceea ce vrobeau ei. Si-a facut propia parere despre Vince. Lucy Leafs credea ca are legatura cu disparitia Sarah-ei. A iesit in graba afara, sa-i puna cateva intrebari despre Sarah, intervenind intre cei doi.

Fiecare in parte il interogau pe Vince Black. Era satul de toti si de toate intrebarile pe care i se adresau. Vince nu a raspuns la intrebarile mamicii disperate, stia ca nu-l va crede indiferent de ce ar zice in apararea lui. Dupa plecarea lui, Lucy si Nick au sunat la munca, sa-si ceara concediu.

Dis-de-dimineata, politia au sunat la usa casei lor. Le-au luat amprentele si le-au pus o gramada de intrebari. Au cautat prin casa si au luat scrisorile cu ei. Totul a venit impotriva lui Vince dupa declaratiile parintilor. Octy a incercat sa spuna ce credea ea, insa parintii ei o faceau sa taca.

Vince a fost gasit la atelierul de avioane. A fost arestat pentru douazeci si patru de ore. El s-a declarat nevinovat. Prietenul lui Cristi nu stia cum s ail mai ajute. Octy a auzit ca se afla la sediul politiei, s-a dus s ail viziteze, sa-l calmeze. Sa-i dea o speranta ca o sa scape. Prietenul lui nu putea sa zboare fara el, cei doi invatau impreuna, costruiau, lucrau impreuna. Vince avea dreptul la un singur telefon pe saptamana. Celula era mica, avea sase paturi suprapuse. O camera mica cu ziduri inalte si fara acoperis. Se simtea ca intr-o cutie.

Semana cu iadul! I s-a spus ca daca nu apare Sarah Leafs, o sa mai stea inca douazeci si noua de zile. Vince nici nu vrea sa-si imagineze cum ar fi, daca judecatorul il trimite in inchisoare. Ii era frica, in celula mai erau inca trei baieti, retinuti pentru trafic de droguri si furturi.

Cristi l-a sfatuit pe Vince sa nu mearga la bal. Acum si-ar putea pierde prietenul din cauza unor neintelegeri. Octy cauta dovezi sa-l salveze pe Vince. Sa le demonstreze parintilor ei ca nu e responsabil de disparitia Sarah-ei. Burton n-o scapa din ochi, era mereu in urma ei, de parca era o umbra.

Trecusera inca o saptamana. Nici o veste despre Sarah Leafs. Nick si Lucy erau disperati. Procurorii au incercat sa-l convinga pe Vince sa marturiseasca, sa recunoasca ca el a fost. Desi nu avea nici o legatura cu disparitia fetei. Vince nu a vrut sa semneze nimic. Nici o declaratie. Politia au inceput sa caute pas cu pas. Fiecare detaliu ii poate la gasirea fetei.

Burton a auzit ca o persoana mai invarsta, a gasit-o pe Sarah pe malul raului. Dupa o luna, Vince a ajuns in fata instantei, privindu-l pe judecator. Judecatorul nu era convins inca, de dovezile pe care le aveau impotriva lui Vince. A amanat setinta, acordandu-i lui Vince inca o sansa de a scapa, timp de o saptamana. Daca nu aparea Sarah maxim o saptamana, el o sa petreaca douazeci de ani dupa gratii.

Acea saptamana a trecut greu pentru Vince. Nu vroia sa vada pe nimeni. Simtea ca viata i-ar fi dat ignore. Vince a intrat in tribunal, ca data trecuta, cu catusele la mana, de parca era un criminal. Nimeni nu era prezent in sala de judecata. Parintii lui Octy lipseau. Dupa zece minute au sosit procurorii si juratii. Au mai trecut inca zece minute. Octy a intrat in sala impreuna cu parintii ei.

Vince nu intelegea de ce zambea Octy. Parca ii venea sa sara in sus de bucurie. Burton si Cristi stateau unul langa altul, in spatele lui Vince. Nick si Lucy l-au strigat pe Burton, sa vina si sa stea cu ei. Vince a observat ca Nick ii soptise ceva dubios la urechea lui Burton. Judecatorul s-a facut prezent in sala, incepand sa vorbeasca. Cand a vrut sa inchida dosarul, dandu-i lui Vince douazeci de ani, in sala a aparut Sarah, strigand tare: “E nevinovat!”

Toti s-au ridicat de pe scaunele din lemn lucios, privind-o pe Sarah ca pe o fantoma. Am intrat in sala, eram bucuroasa sa-l revad pe Vince! Am resit sa impiedic aceasta tragedie. I-am explicat judecatorului tot ce mi s-a intamplat. Era satul sarmanul, cred ca abia astepta sa scape de gura mea.

Desigur, nu avea rost sa le zic de Jack Hunter. Sigur nu m-ar fi crezut. Important era ca l-am lamurit pe judecator. Am spus-o pentru ultima oara : “Vince este nevinovat!” M-am intors spre el imbratisandu-l. I-am spus lui Vince ca este liber. Lucrurile se vor schimba, m-am intors acasa. Am fost bucuroasa sa-l revad si pe Burton. Avem multe de recuperat.

Dar cea mai mare bucurie a mea, a fost cand am reusit sa-mi imbratisez din nou surioara mea draga. Mi-a fost dor de ea si de parintii mei.”