Ingerul Mortii - Cap. III

                                      Cap.III – Gradinile moarte

         Amy se indrepta spre orizonturi necunoscute. Timp de trei ani, Amy a avut de strabatut drumuri blocate si sate izolate, unde demonul a reusit sa se hraneasca. Cei de la ferma au uitat de ea, odata cu venirea pe lume a Dianei, cea de-a doua fiica a Sarei si a sotului sau. Fetita lor implinise trei anisori, cei doi si-au gasit linistea si fericirea alaturi de Diana.

Demonul a condus-o pe Amy intr-un sat care parea abandonat, au ramas cativa oameni, simpli, saraci si lipsiti de aparare. Demonul vrea sa o tranforme pe Amy intr-o criminala feroce.

-         Amy, vreau victime! spuse flamand demonul

-         Acest sat pare gol, eu nu vad pe nimeni aici.

-         Vreau tot ce e mai proaspat! Gaseste-mi copii!

-         Nu! Sunt singura in acest sat! tipa Amy furioasa

-         Nu-ti face griji, ma ai pe mine! spuse demonul orgolios

-         Tu nu stii ce inseamna afectiune!

-     Macar stiu sa ma distrez…Ha-ha! spuse demonul, nepasandu-i de suferinta fetei

-         Cred ca mai este un sat, dincolo de deal!

-         Sa mergem, Amy!

Demonul o controla pe Amy la fiecare pas. Peste deal era un sat plin cu oameni, fiecare om avea familia lui. Era un sat de crestini, aveau o biserica, casute mici, insa in jurul satului totul era pustiu. Fiecare om avea gospodaria lui pe care o ingrijea, oamenii erau foarte harnici. Amy si-a ales un loc intr-o gradina cu flori si pomi infloriti, ea s-a intins pe iarba, crengile pomilor ii acopereau fata. Gradina inflorita era departe de biserica, oamenii se uitau la ea spunand: “Este o traina printre noi!”

Amy i-a urmarit in tacere pe ceilalti  copii cum se jucau. Si-a amintit cu induiosare acele zile cand se juca cu Tommy. Amy se adapta la noile conditii de viata. A inceput sa-l asculte pe demon, iar victimele lor erau copiii.

Fiecare copil, cu varsta curpinsa intre doua luni si trei ani, era chinuit de demon, apoi ingropat de Amy. Ea a pus cateo piatra funerara cu numele lor la fiecare mormant. Gradina in care ea “locuia” a devenit un cimitir. 

Din mormant infloreau trandafiri stralucitori, avand culorile curcubeului. Dupa ce oasele copiilor au putrezit, florile s-au uscat. Satenii au observat ca sunt copii disparuti. Amy se acomoda cu gustul copiilor, iar cand parintii veneau sa-si caute copiii, demonul avea grija de ei, sa nu afle adevarul despre Amy.

Amy se temea de biserica satului, satenii cred ca exista un diavol printre ei, care traia in una din gradinile lor. Amy le-a numit “gradinile moarte”, acolo isi ingropa cele mai inocente victime, demonul ii spanzura cu cruzime pe parinti. Ea nu intra in biserica, stia ca satenii sunt acolo, asteptand-o sa iasa la lumina. Seara, se plimba prin gradinile oamenilor, se uita la luna care stralucea printre crengile pomilor.

Acest sat blestemat, devenea casa ei, se uita de la distanta, dusmanoasa, la parinti cum plangeau cu “lacrimi de crocodil” dupa copiii lor. Ceilalti parinti isi ascundeau copiii in biserica, satul a devenit tacut ca un mormant.

-         Imi place mult aici! spuse Amy respirand adanc

-         In sfarsit ti-ai revenit, draga Amy!

-         Ce vom face dupa ce terminam cu copiii?

-         Amy, gradinile moarte au devenit casa ta, inima ta! Nu-ti face griji!

-         Mi-e frica…

-         Nu ai de ce sa te temi, ai prieteni, iar biserica se va prabusi…in curand!

-      Am vrut o astfel de copilarie. Vroiam si eu sa ma joc cu ceilalti copii, nu sa ii omor. spuse Amy dezamagita

-         Tu esti ingerul mortii! Vei supravietui numai cu ajutorul meu.

-         De ce nu pot sa fiu o fetita normala? Nu voi supravietui la nesfarsit!

-         Esti moarta deja…ce mai vrei?

-         Sa dispari! Am sa te fac sa dispari!

-         Iti faci rau singura! Amy, potoleste-te sau vei regreta!

Amy s-a indreptat catre biserica, nu suporta gandul ca este ceea ce a devenit “un inger al mortii”. Dorinta ei era sa se trezeasca din acest cosmar, sa fie acasa langa cei dragi.  A urcat treptele bisericii, a deschis incet usa cea mare de lemn. Biserica era construita intr-un stil medieval. A simtit mirosul de tamaie care ii facea rau, dar nu s-a oprit.

Amy a intrat inauntru, satenii care se aflau acolo s-au speriat fugind spre altar. Amy a aruncat o privire pierduta, in jurul ei, vazand picturile crestine, i se facuse rau. A cazut pe jos, in fata oamenilor, Amy se simtea foarte rau. A inceput sa scuipe sange pe podeaua bisericii, avea o durere de cap inexplicabila.

Dupa ce s-a prabusit pe podea, plina de sange, satenii au luat-o si au dus-o la un rau. Au spalat-o, au bandajat-o, pana la urma au declarat-o moarta. Satenii au lasat-o in una dintre gradinile ei moarte, au agatat-o de un pom si i-au dat foc, rugandu-se pentru sufletul ei. Focul nu i-a atins nici macar un fir de par, demonul avea grija de ea. Amy si-a revenit, s-a dezlegat si a plecat din gradina care ardea ca o torţă.

-         Ce am patit? Ce am facut? intreba Amy ametita din cauza fumului

-        Erai cat pe ce sa mori, ti-am zis ca o sa supravietuiesti cat timp sunt langa tine. Nu a fost frumos ca ai intrat in biserica nepregatita!

-         De ce nu ma lasi sa mor? De ce m-ai creat?

-         Joaca de-a Dumnezeu e usor daca stii anumite reguli! spuse razand demonul

-         De ce? De ce eu?

La ultimele intrebari, Amy nu a primit nici un raspuns. Se uita la demon cum radea cu pofta, pe cand ea de abia respira. S-a asezat pe jos, privea gradina cum arde, doborada de oboseala, Amy a adormit acolo. Amy a fost trezita  de o fetita. Numele ei este Nadia, are 10 ani si a venit la ea sa se imprieteneasca. Nadia tinea in mana un pahar cu apa si un pachet cu mancare pentru ea. Amy s-a ridicat, impresionata de curajul fetei de a se apropria de ea, a luat apa si mancarea cu mare bucurie.

Nadia se uita curioasa la pietrele funerare, a observat ca nu au flori proaspete. S-a uitat la Amy spunandu-i: “De ce nu le pui flori inflorite? De ce le-ai luat sufletele?” Amy a ramas tacuta, nu-si gasea cuvintele pentru cele intamplate, a luat un fir de trandafir din buchetul pe care i-a adus, drept semn de prietenie intre ele doua.

Cand a luat sa-l miroase, s-a intepat in spinii lui, trandafirul era galben si avea un miros aparte. Nadia a zambit, punandu-i  batista la deget.

-         De ce nu te joci cu ceilalti copii? intreba ingrijorata Nadia

-         Prefer sa stau singura! Tu, de unde ai aparut?

-         Sunt orfana…Mi-ar placea sa fim prietene! spuse entuziasmata Nadia

-         Esti sigura?

-         Da! Vom fi prietene pe veci! spuse Nadia imbratisand-o pe Amy

Nadia s-a obisnuit repede cu Amy, o privea ca pe cea mai buna prietena a ei. Demonul nu-i acceptase prietenia, o vedea ca pe o piedica, era prea blanda pentru Amy. Ea se gandea, ca va fi distractiv, avand-o pe Nadia alaturi.

Nadia primea mancare de la sateni, stiau ca e orfana si o ajutau cu ce aveau. Ea s-a intors bucuroasa la Amy, avea destula mancare pentru amandoua, din pacate a prins-o pe Amy cum se hranea cu un copilas. Nu mai avea maini si nici ochi, Nadia s-a asezat langa ea punand pe o paturica mancarea de la sateni. Amy s-a oprit din mancat si s-a uitat la ea mirata, se tot intreba de ce nu-i frica, de ce nu tipa?

Demonul nu a actionat, a lasat-o pe Nadia in pace, o perioada, le privea pe amandoua mandru. Amy avea nevoie de afectiune, iar Nadia la fel, amandoua erau singure si aceasta prietenie era norocul lor. Au facut multe lucruri impreuna: au impartit gradinile moarte, au ingropat copii, le-au aranjat pietrele funerare. Pentru Nadia totul era o joaca, insa pentru Amy era cel mai macabru lucru.

In acea seara, Nadia s-a gandit sa-i faca o surpriza lui Amy. Ea a fugit printre pietrele funerare direct spre biserica satului. Nu stia ca lui Amy ii face rau, insa ea vroia sa o ajute sa scape de demon. S-a oprit in fata bisericii, si-a facut de trei ori cruce si s-a rugat in soapta, in timp ce intra in biserica: “Doamne, te rog…Te rog din tot sufletul, ajuta-mi prietena sa scape de demon.” A pasit spre altar, a ingenunchiat in fata preotului, cerandu-i o cruce sfintita.

Nadia a primit crucea cu drag din partea preotului, invelita intr-o batista de matase. La iesire, satenii o priveau cu teama…Nadia a fost impinsa pe treptele bisericii, usor s-a intins pana la cruce, insa o forta supranaturala a prins-o de maini si de picioare, lasandu-i semene adanci. Si-a dat seama ca demonul aflase totul, a luat repede crucea si a fugit la Amy.

-         Nu mai rezist, Amy! striga Nadia plangand

-         Cine ti-a facut rau?

-         Demonul!

-     Imposibil…El e tot timpul cu mine, nu m-ar lasa singura nici daca as vrea! spuse Amy cu o voce furtunoasa

-      Am fost in biserica sa-ti aduc asta…spuse Nadia fara puteri, punandu-i in mana crucea.

-         Nu…demonule! striga ingrozita Amy

Demonul s-a repezit la cruce, aruncand-o pe jos, apoi i-a dat foc. Nadia si-a dat seama ca demonul era dependent de Amy, daca murea ea…murea si el. A incercat sa-i vorbeasca, sa lamureasca lucrurile intre ea si demon.

          - “Deschide ochii, draga prietena! Demonul te-a separat de viata, de  iubire, de zambete, de prietenie. Vei trai intr-o agonie prelungita, scapa de acest chin, salveaza-ti sufletul, pana nu e prea tarziu! Lupta!” 

Amy si-a intors privirea spre demon, s-a retras de langa Nadia, incet, spunandu-i ce parere avea despre  demonul.

          - “Tu ar trebui sa-ti pazesti spatele, draga prietena! Imi este tata, imi  este mama, el este tot ce am pe lume. El m-a creat, el m-a crescut, el ma va iubi vesnic. Imi pare rau…raman alaturi de demonul meu!”

Amy a fost sincera cu Nadia, spunand destul de clar ca ramane alaturi de demon. Acel demon a transformat-o intr-un “inger al mortii”. Nadia doreste sa-i demonstreze lui Amy, ca isi face rau singura.

Sarah, mama lui Amy a avut un cosmar, visa ca se afla in fata unei pietre funerare, pe el aparea numele sotului sau, iar Amy o tinea in brate pe sora ei mai mica, Diana. Pentru a o salva pe Diana a trebuit s-o omoare pe Amy. Visul ei parea real, suferinta pe care o simtea Sarah era profunda, si-a facut curaj pentru a o lovi pe Amy cu o bata pentru a o recupera pe Diana. Simtea ca i se oprea inima, cand a dat in Amy…si ea era fata ei.

In visul Sarei era intuneric, noapte, a luat-o pe Diana si a plecat din acel cimitir. Din greseala, s-a impiedicat de o creanga si a cazut cu Diana pe jos. Dupa ce s-a ridicat, visul ei se schimbase…A vazut o fetita, pe malul unui lac, incercand sa scape de cativa lupi flamanzi.

Sarah a crezut ca e Diana, care se afla sub coltii lupilor. A alergat spre fetita, strigandu-i numele.  Din cauza cosmarului, Sarah s-a trezit ingrozita si transpirata, s-a uitat la Diana, care dormea linistita in patutul ei, apoi la Johnny. Amandoi erau bine, s-a convins ca era doar un vis urat. Si-a amintit ca visul ei se repeta. 

A avut acelasi vis, inainte sa o nasca pe Amy. diferentele dintre Diana si Amy erau din ce in ce mai mari. Diana era atasata de toate vietuitoarele, de tot ce era bine, era ca o raza de lumina. Era inocenta si dragalasa, ajutand pe toti.

Amy a devenit o umbra, inima ei era impietrita, nu avea incredere decat in demon, ii placea sa traiasca in intuneric, departe de ceilalti. Cele doua surori au devenit ca “lumina” si “intunericul”.

Ingerul mortii si-a gasit casuta ei, are gradinile ei moarte, victimele ei, aproape tot ce si-a dorit demonul sa aibe. Amy nu stia de existenta surioarei ei, o avea pe Nadia care avea de suferit de fiecare data cand facea pe eroina. Ea s-a plictisit, in cele din urma, de gradinile moarte, a luat-o pe Nadia si au urmat un nou drum, lasand in urma pe sateni. Nici una dintre ele nu stia care este urmatoarea destinatie. Demonul le indruma spre intuneric…

-         De ce esti trista?

-         Nu mai vreau sa traiesc!

-         Amy, totul va fi bine!  spuse Nadia incurajand-o

-         Cat timp eu traiesc, nimic nu va fi bine!

-         Stiu pe cineva care te poate salva…

-         Nu cred! Eu sunt moarta! spuse Amy plangand

-         Numai demonul e de vine! Spune, demonule, iti place cand sufera?

-         Nu sufera, dimpotriva, acum  realizeaza unde ii este locul.

-         Dispari din viata ei, las-o sa-si traiasca viata! striga furioasa Nadia

-        Imposibil, aminteste-ti de un lucru: “Ea traieste datorita  mie!” spuse demonul razand

Nadia avea putine sperante s-o salveze pe prietena ei. Suferinta era adanca, totul era pierdut pentru Amy. Satul parea diferit. In urma lor, florile si pomii au inflorit, gradinile moarte au devenit o amintire…

Amy, plimbandu-se prin una dintre gradinile moarte...