Ingerul Mortii - Cap.IX

Cap.IX- O lupta intre bine si rau

Demonii s-au pregatit pentru ultimul razboi cu ingerii, protectorii cerului, a pamantului, si a oamenilor.

Cand “Lumea de Jos” se va ciocni cu “Lumea de SUS”, oamenii vor muri si pamantul va fi un dezastru.

Singurele care pot opri situatia nedorita, sunt cele doua surori: Amy si Diana. Ingerul mortii este in stare, sa se sacrifice pentru Persefona, pentru a nu ajunge la fel ca ea.

Amy avea remuscari, era confuza, se gandea daca este bine sa lupte alaturi de demoni, desi au omorat cele mai dragi persoane, nu poate da inapoi. 

Trebuie sa lupte pana la capat!...In ultima batalie, Amy si-a pierdut o mana, din cauza demonului, atunci cand a incercat, sa-si salveze fiica.

Diana, intrat in cetatea de gheata, holul nu avea capat, privea pierduta, tablourile  lui Federic. A ajuns la o scara, care ducea catre temnita, inauntru a gasit multe unelte de tortura, erau pline de sange.

S-a ferit de acele aparate, dand de un dulap plin cu organe puse la borcane, sa nu faca zgomot, a prins una dintre borcane in brate, privea borcanul cu ochi mari, abtinandu-se sa nu tipe. In borcan se afla un bebelus prematur.

S-a intors, incet, a pus borcanul la loc, s-a indepartat de dulap, cu grija…dand peste un alt dulap, spargand unul dintre borcane aflate pe el. S-a uitat la inima aflata pe podea, palida la fata si mainile ii tremurau, Diana a vrut sa atinga inima. Dintr-o data, inima se zbatea cu putere, de parca era  un peste pe uscat. Pasi se indreptau spre temnita, a lasat inima pe podea, fugind repede spre o usa.

Cetatea era formata ca un labirint, a dat peste camera lui Federic, s-a uitat grijulie, in jurul ei…camera era plina de tablouri, un pat, o masuta si o ferestra. Un tablou a fost acoperit cu o patura alba. Diana a dat patura la o parte, a fost impresionata cand a vazut tabloul.

Pe tablou, in partea dreapta jos, aparea scris numele de: “Federic Corvis”. I s-a parut foarte cunoscut acest nume, Diana a auzit pasii demonilor, venind spre camera, unde a intrat ea. S-a ascuns sub patul lui Federic, a avut noroc, ca patura era lunga, discutia demonilor parea interesanta.

Seful lor le-a poruncit, sa pregateasca armele si sa puna mana pe “Ingerul luminii”. Dupa ce au plecat de la usa, Diana a iesit din camera, se indrepta cu pasi mari, spre podul cetatii…o voce infioratoare a speriat-o. A pandit usa, pentru a afla cine se ascunde acolo.

L-a vazut pe Mikko legat de o masa, avea seringi bagate in maini, demonii spuneau ca, surorile lui vor fi pentru ei o prada. Diana s-a dat la o parte, respira adanc, incercand sa-si pastreze calmul, gandindu-se cum sa-l salveze pe Mikko si sa-i salveze surorile.

Demonul a plecat din celula, lasandu-l pe Mikko, singur, pentru cateva minute. Diana s-a grabit sa-l dezlege, pana nu se intorcea demonul. Mikko a fost surprins si bucuros s-o revada pe Diana.

-         Diana, traiesti! Cat ma bucur sa te vad!

-         Scuze de intarziere, trebuie sa te dezleg, pana nu se intoarce demonul.

-         Repede, trebuie sa-mi eliberez surorile, inainte sa ajunga hrana pentru demoni!

Cei doi s-au ratacit prin cetate, Diana i-a povestit, cum a supravietuit dupa ce a cazut in prapastie. Sunetul ascutit, dat de alarma demonului, a rasunat in toata cetatea, cei doi erau in mare pericol. Luminile au fost stinse, ramanand in intuneric, pe holul cetatii.

Demonii au fost anuntati, ca sunt intrusi pe Insula de gheata, Amy a plecat spre lumea oamenilor, pentru a-i lua ostatici. Daca ingerii nu reusesc sa ii invinga pe demoni, se va deslantui haosul pe Terra.

Oamenii nu ascultau ce spunea Amy, o ignorau, aruncau cu pietre in ea. Ii spuneau ca este un Inger al mortii, din cauza ei, toti vor suferi.

Fiecare lupta pentru viata lui, preferau sa moara, decat sa ajunga sclavii demonilor.

Pietrele au zgariat-o pe Amy, ii parea rau ca nu vor sa se alieze. Oamenii nu renuntau asa usor la libertatea lor. 

Demonii s-au asezat in fata lui Amy, protejand-o de oameni. Copii erau rapiti de demoni, femeile omorate, iar barbatii obligati sa li se alature.

Diana cu Mikko au gasit o camera plina cu arme, se simtea un miros puternic de benzina, se gandeau sa arunce insula de gheata in aer.  Cei doi erau bucurosi, ca demonii erau ocupati de razboi, asa reusesc ei sa le salveze pe Anita si Nicole.

Mikko avea o idee, a luat un butoi de benzina cu ei, pentru a o imprastia peste tot. In ultimul capat a cetatii, le-au gasit pe cele doua si cainele. Dormeau amandoua intr-un pat de gheata, din pacate, or inghetat si corpul lor.

Mikko a luat-o pe in brate pe Anita, iar Diana o tinea in brate pe Nicole. Sami, cainele lor, era nevatamat, a incercat sa le tina cald, insa nu a fost suficient. Butoiul de benzina a fost lasat in acea camera, cand sa iasa afara din cetate, demonii supravegheau iesirea.

Mikko s-a dus dupa celelalte butoaie de benzina, in drum spre iesire a luat o bata din gheata, din camera armelor. A inceput sa lovesca demonii cu bata, in buzunar avea o cutie de chibrituri pentru a aprinde focul.

Dupa ce s-au deschis portile, Diana a dat buzna peste Natasha, cu aceeasi dorinta, sa ii salveze. Natasha a ajutat-o sa le duca pe cele doua surori departe de cetate. Demonii au venit in urma lui Mikko, cand l-au vazut ca tinea un chibrit in mana, au inceput sa rada de el.

Singurul care a ras la sfarsit era Mikko, a aprins chibritul, la aruncat in urma lasata de benzina, apoi a fugit. “Va sari in aer, feriti-va! Fetelor, jossss!” striga, Mikko cu putere… “A fost cea mai grozava explozie!” spuse Diana, bucuroasa sa-si vada prietenii in siguranta.

Mikko era afumat, cetatea a fost distrusa, insula de gheata a devenit, “insula dezghetata”. Anita si Nicole isi reveneau, din pacate nu au fost aruncati toti demonii, Amy si armata ei chinuiau oamenii. Aerul devenea otravit, ingerii au incercat sa salveze cativa oameni, ramasi singuri fara aparare.

Persefona a fost dusa departe de acel loc infectat de demoni, fiind departe de mama ei, daca va creste asa, nu va afla niciodata adevarul. Diana nu si-a imaginat ca vacanta ei, va deveni una palpitanta, se simtea un pic descurajata cand a vazut intreaga armata de demoni, distrugand tot ce le iese in cale.

“Sunt niste bestii, este timpul sa luptam si noi!” gandise Diana, frustrata de ceea ce vedea. Mikko a ramas cu surorile lui si cu Natasha, intr-un adapost,  ascunsi in padure. “De data asta, una dintre noi trebuie sa piarda!” S-a apropiat de un mormant, unde era ingropat un copilas de trei anisori, a pus flori pe mormant, apoi s-a indreptat spre “centrul razboiului”.

Avand puterea ingerilor, Diana, a luat o alta infatisare, lumina din interiorul ei stralucea foarte puternic, a avut curaj sa se apropie de Amy, acum cele doua surori stateau fata in fata, pentru a doua oara.

-         “Am dat de-ale cimitirului portii, acolo cioclii isi bateau joc de morti! Si ce-am vazut era straniu, intr-un copac am gasit un craniu…Nu era nimeni, ma gandeam singura, cum sufletu-nchis nimic nu vrea…Cad frunze-n  amurg…Draga mea!” spuse Amy, privindu-si sora in ochi.

Amy a privit-o cu invidie, faptul ca sora ei inca traieste, nu e un semn bun, stia foarte bine despre ce vorbea…cuvinte pe care numai cele doua lumi le intelege perfect. Demonii o priveau pe Ingerul luminii, ca pe o bucata de mancare. Ingerul mortii si-a luat pozitia de atac, nu inainte sa-i lase cateva vorbe.

Ingerul luminii.

        - “Te pierzi in golul singuratatii! Oh, suflet, mereu in lume fugar! E ora cand tu plangi amar, asculta…Daca de-acum, e tarziu; si ochii mei sunt seci… Ajunge sa inteleg…  Plecata esti pe veci, draga mea!” spuse Diana dezamagita.

Diana si-a mangaiat usor, sora pe obraz, i-a dat o imbratisare calduroasa, apoi s-a retras cu grija. 

“Se pare ca acesta este sfarsitul, draga mea sora! Esti pregatia pentru ce va urma, Ingerul mortii?” Ingerul mortii a dat ordin sa fie omorati toti ingerii, impreuna cu toti copiii. Lupta intre bine si rau a inceput! 

Din sicrii au iesit cadavre, casele oamenilor au fost arse, lacurile ardeau, pamantul se cutremura. Natasha a venit la locul luptei, inconjurata de ingeri, tinea in mana un butoi de apa sfintita. 

Soarele rasarea si apunea la loc, repetandu-se, cand era iarna, frig si ningea, cand batea soarele puternic, pomii ardeau. Vantul batea puternic, luand casele pe sus, cand ploua tare…mii de oameni s-au inecat.

Ingerii erau raniti, demonii despicati…Demonul a trantit-o pe Ingerul luminii la pamant, cu o mana ii tinea gatul, lasandu-i zgarieturi, in cealalta mana tinea un cutit pentru vechi ritualuri magice, un cutit mistic, era indreptat spre inima ei.

Natasha a sarit in apararea ei, a fost lovita puternic in piept de demon. Ingerul luminii s-a asezat fortat pe o masa de piatra, uitandu-se la ceilalti ingeri care mureau. “Aminteste-ti, Amy! Este singura ta sora…chiar merita sa moara asa? Aminteste-ti de parintii tai, ea isi da viata pentru tine, este randul tau sa preiei controlul!” spuse Natasha, trezind-o pe Ingerul mortii la realitate.

Amy a privit, pentru ultima oara in jurul ei, razboiul era crud, sangeros si fara folos. L-a prins pe demon de mana, cutitul a cazut langa corpul Dianei. Natasha a ajutat-o sa se dea jos, de pe masa de piatra, Amy il infrunta pe demon. Cele doua au stat sub aripa unui inger, se uitau mirate, cum Amy il trantea pe demon de pamant.

Ranile pe care le avea el, le simtea si ea, desi avea doar o mana, Amy lupta ca si cum ar fi avut sase. Majoritatea ingerilor au fost omorati, din cauza unor sulite. Jumatate de cer era senin, iar pe cealalta jumate a cerului era intuneric.

Benjamin, copilul celor doi soti, care au salvat-o pe Persefona, a gasit o carte in care aparuse numele fetitei. Cartea era veche, articolul parea interesant, a luat cartea, fara acordul parintilor, punand-o in buzunar. Benjamin a devenit fratele vitreg, a Persefonei. A aflat ca numele ei este unul legendar, insemna “Stapanitoarea lumii umbrelor”.

Mama lui Benjamin era o clarvazatoare, insa vedea numai cu ajutorul unor carti, pe care le-a pierdut cand au parasit taramul mortii. Taramul lor linistit, plin cu oameni nu mai exista, intunericul a pus stapanire pe taramul lor drag.

Demonul, dezamagit de Amy, i-a incolacit corpul Dianei, precum un sarpe, lasand-o incet fara rasuflare. Pe Natasha a prins-o de un pom, daca misca era omorata de tepi veninosi. Demonul i-a scos inima unui inger, a manjit-o pe Diana cu sangele ingerului, recitand un ritual demonic.

Demonii au inceput sa invete, aceeasi metoda de la stapanul lor, isi mancau inamicii. Mikko a venit din urma, a luat apa sfintita, a imprastiat-o pe sarpele care o incolacea pe Diana, apoi tepile veninoase din jurul Natashei.

Cerul s-a luminat orbitor, ingerii arcasi au venit sa-i doboare pe demoni. Pentru prima data, Amy si Diana au fost unite, au luptat impreuna impotriva demonilor. 

O voce blanda, s-a auzit pe cer, era mama lor, se bucura ca sunt unite, si le sustinea cu toata puterea ei.

Demonii au fost arsi, seful lor era facut aproape bucati, a vrut sa o injunghie pe Ingerul luminii in spate, ghiarele lui au ajuns in abdomenul lui Amy. 

Sora ei a prins-o in brate, la fel ca pe mama ei. Demonul a explodat, iadul s-a retras, razboiul s-a terminat.

-         “Multumesc ca m-ai eliberat, esti cea mai curajoasa sora din lume! E greu sa ai grija de cei dragi, fara tine…surioara, nu stiu ce as fi facut! Te rog, nu plange, nu privi in urma ta! Suntem libere, meritam!”

Diana plangea cu lacrimi cristaline, o striga neincetat: “Amy! Amy!...” Sufletul ei a fost eliberat, in final…Ingerul mortii a disparut! Demonul s-a autodistrus si a salvat “Lumea de SUS”. Amy a ajuns sa fie un inger, la fel ca mama ei. Amy atarna la granita, dintre “Lumea de SUS” si “Lumea de JOS”.

Inca era socata, Amy si-a dat viata pentru sora ei, au eliberat copiii, oamenii s-au intors la treburile lor. Cei cinci prieteni au un drum greu de parcurs, dar merita…sa se intoarca acasa. Au luptat impreuna, au salvat-o pe Amy, desi Diana spera sa traiasca alaturi de ea, sa fie in sfarsit, doua surori normale… 

Ingerul luminii imbratisand Ingerul mortii.