Ingerul Mortii - Cap.V

                                      Cap.V-Legaturi de sange

Diana, 6 ani...

Povestea s-a intors la ferma, unde locuia Diana Grace, impreuna cu parintii ei. Diana implinise 6 ani, este in ultimul an de gradinita. De ziua ei, parintii ei i-au pregatit o petrecere surpriza, au venit in vizita prietenele de la gradinita.

Petrecerea se afla in curtea de la ferma Fonster, Dianei i se facuse sete, s-a dus repede pana in bucatarie sa aduca o sticla cu apa rece…si-a auzit parintii pomenind de o fetita pe nume Amy.

I s-a parut ciudat, ca parintii ei sa vorbeasca despre o alta fetita…pareau destul de afectati si tulburati. S-a apropiat incet, de usa bucatariei. A intrat, tarandu-se pe genunchi, langa un dulap de bucatarie, pentru a asculta mai bine.

-         Johnny, mi-e frica sa nu pateasca si Diana acelasi lucru ca Amy!

-         Nu trebuie sa afle Diana de Amy…ar fi in pericol!

-         Pana la urma, Johnny…Amy nu are nici o vina pentru ce s-a intamplat!

-         Imi pare rau, draga mea! Amy e pe cont propriu! Trebuie s-o tinem departe de ea!

-         Si cum explici ranile de la mana, din acea noapte? Daca povestea se repeta? Ce ne facem, Johnny? Ce?...

Diana privea atenta spre cicatricea ei de la mana, nu intelegea inca cine era Amy si de ce trebuie sa stea deoparte. S-a ridicat, a luat sticla de apa si a iesit afara. Sarah si Johnny au vazut-o iesind din bucatarie, era trista si dezamagita. Lui Sarah ii era frica sa n-o piarda si pe Diana, ar fi o lovitura prea puternica pentru ea.

Seara, incepuse sa picure, petrecerea se terminase, Diana si parintii ei au intrat in casa. Diana s-a refugiat in camera ei, statea singura si se gandea la Amy. Se tot intreba: “Cine este Amy?” Ar face orice sa afle adevarul, s-a dat jos din pat, indreptandu-se spre camera veche din capatul holului. Stia ca exista o camera incuiata…parintii ei i-au spus ca sunt lucruri vechi, iar camera trebuie renovata, insa nimeni nu intra acolo.

Cheia a gasit-o in unul dintre sertarele de la biroul tatalui sau. A descuiat usa, a pasit inauntru, hotarata sa afle tot ce gasea despre acea fetita. A gasit o poza cu parintii ei, cu domnii Fonster si cu acea fetita, pe spate scria numele si varstele lor. Acea fetita, pe nume Amy Grace, avea 7 ani, toti erau fericiti in poza.

S-a uitat prin lucrurile ramase in camera, era clar… “Asta era camera lui Amy! Ea este surioara mea…” A gasit desenele lui Amy, facute la gradinita, s-a ingrozit cand a vazut ce a desenat. Jos in partea dreapta, era desenat un sarpe in jurul unei cruci, semnat: “Ingerul mortii”.

Intr-un cufar se aflau jucarii rupte, taiate, o singura jucarie a ramas intreaga, un catelus de plus, de culoare gri, mica, pe urechea jucariei scria “Muchi”. Diana si-a dat seama ca era jucaria lui Amy preferata. Se intreba, ce s-o fi intamplat cu ea?

Hainele lui Amy erau patate de sange, s-a uitat din nou pe desenele ei, din ce a auzit de la parinti si vecini, ca un monstru se afla printre ei. A facut ochii mari, incepuse sa respire greu, simtea frica victimelor…desenele pareau destul de reale, iar Diana in acea clipa, traia suferinta primelor victime.

Dupa cateva secunde, Diana si-a revenit, a pus desenele la locul lor, la fel si celelalte lucruri, in afara de jucaria de plus si poza. A iesit din camera, fara sa faca vreun zgomot, cand s-a intors spre hol, mama ei o striga sa coboare jos…cina era gata.

Afara, ploaia inunda tot ce ii statea in cale, Amy era cu cei doi calatori, fiecare cu dorintele lor. Mergeau prin ploaie, in apropiere nu era nici un adapost, era tarziu…Amy auzea o voce blanda strigand-o. Nadia se simtea din ce in ce mai rau, era slabita, picioarele nu o mai ascultau, cazand brusc pe jos.

Amy s-a apropiat de ea, s-a asezat in genunchi langa Nadia si plangea. Vedea ca nu avea nicio scapare, insa ii era greu s-o lase acolo. Federic a incercat sa o ridice de jos, privirea Nadiei era inteleasa, se zbatea intre viata si moarte. Din pacate, erau intr-un loc necunoscut, fara ajutor, iar demonul nu se obosea sa o vindece. Nadia era grav bolnava, drumul pe care se aflau ei, era intunecat si distant de populatie. Nadia era flamanda, obosita, gripa ii revenise, chiar daca Diana a incercat s-o salveze. Amy o tinea pe Nadia in brate.

-   “Draga prietena, asta e pedeapsa mea! Am incercat sa te despart de demon si m-am ales cu o suferinta cumplita! Se pare ca am pierdut batalia, demonul mi-a facut asta…stiu! Nu plec de tot, promit ca te voi veghea de sus…lasa-ma sa dorm linistita…”

Amy incerca din rasputeri sa o tina treaza, era o prietena de nadejde. O sa-i fie dor de ea, a fost dureros sa o vada cum se stinge in bratele ei. Federic a luat-o de langa Nadia, i-a sters lacrimile, a luat-o de mana promitandu-i ca n-o va parasi niciodata. Incepuse sa fulgere, Amy si Federic au ingropat-o pe Nadia pe un camp, ramanand doar ei cu demonul, fara adapost si fara ajutor.

A doua zi, Diana s-a trezit devreme, in sufragerie se aflau parintii ei, vorbeau despre viitorul fiicei lor. Diana nu intelegea de ce le era atata frica de Amy, de ce spuneau ca a plecat in “Lumea de JOS”. Parintii ei au dat de inteles ca existau scrisori sau un presupus jurnal, scris de Amy.

Diana a iesit afara la aer, cerul era senin si stralucitor, s-a asezat pe prag, uitandu-se la ceilalti copii, ai vecinilor, cum se jucau. Si-a imaginat-o pe Amy cum desena pe trotuar, iar ceilalti copii radeau de ea. Amy s-a indreptat catre ei, aratandu-le semne cum vor muri, spunea cuvinte fara inteles.

Copii s-au speriat de ea, s-au inchis in casele lor, ramanand Amy, singura, desenand pe trotuar. Dupa acea viziune, Diana a inteles ca nimeni nu se juca cu Amy, toti ii spuneau ca este o ciudata. A plecat pana la o biserica, sa intrebe un preot despre anumite lucruri. Diana a intrat in biserica, s-a uitat la icoane, s-a asezat pe o bancuta, in fata unei statui cu Fecioara Maria.

Rugandu-se cu voce tare, si clara, pentru sufletul lui Amy. Isi dorea mult s-o intalneasca, sa vorbeasca, sa se intoarca cu ea acasa. Preotul i-a auzit rugaciunile, s-a asezat langa ea, dandu-i cateva sfaturi.

-         Parinte, ajuta-ma sa inteleg, de ce sora mea apartine “Lumii de JOS”?

-    Fata mea, imi pare rau! E posedata…nu e destul de puternica sa lupte impotriva raului.

-         Posedata? Parintii mei spun ca a facut rau intentionat…

-    Tu trebuie sa iti salvezi sora! Iti spun un secret…Pamantul se va imparti in jumatate, prima parte va fi “Lumea de SUS”, iar a doua parte “Lumea de JOS”.

Diana a inteles ca Amy apartine “Lumii de JOS”, lumii intunecate, demonii vor deveni  puternici daca sora ei se va alatura lor, iar Pamantul va fi distrus, animalele vor muri, oamenii vor deveni sclavii demonilor, iar frumusetea naturii nu va exista.

Diana s-a grabit acasa, parintii ei erau ingrijorati, ea plecase fara sa-i anunte. Dupa cina, s-au linistit cu totii, Diana a urcat sus in camera ei, s-a aruncat in pat, uitandu-se la catelusul de plus. Diana si-a amintit ca in acea ferma exista o biblioteca veche, a fugit acolo cu gandul, ca va afla mai multe despre Amy.Intr-un caiet, se afla o scrisoare semnata “Ingerul mortii”, si-a facut curaj si a deschis scrisoarea, citind-o in soapta.

“Mama mea se numeste Sarah Grace, ea mi-a dat viata. Sarah este o femeie frumoasa, desteapta, sensibila si grijulie. Tatal meu, Johnny Grace, un barbat puternic, autoritar, rabdator si visitor. Amandoi ma iubesc foarte mult, sunt singura lor fiica, ei ma duceau la gradinita, sa ma joc cu ceilalti copii.

Tatal meu se juca cu mine, mama mea ma imbraca frumos, pana cand am implinit 7 ani. Nu am vrut sa fac rau nimanui. Era un demon, care s-a apropiat de mine, imi spunea ca sunt singura care il vede, ca e singurul care ma intelege, ma facea sa gandesc negativ.

La sapte ani, mi-a demonstrat ca pot sa vad moartea cuiva inainte sa se intample, a fost infricosator. Inainte sa moara Dle Fonster, le-am povestit parintilor ei, insa ei nu m-au crezut. Au inceput sa ma urasca, au incercat sa ma interneze intr-un spital de psihiatrie.

M-am zbatut, am vrut sa scap de acolo, i-am ucis de toti care se apropiau de mine. Vroiam doar sa ma fac auzita! Demonul imi vorbea zi si noapte despre iubire si ura, despre parintii mei…eram confuza, vroiam sa fug de acasa. Eram o povara pentru ei, demonul m-a invatat sa scriu, sa citesc. Scoala nu mi-a placut, copiii radeau de mine, invatatoarea ma certa des.

Sper ca vor uita de mine, sper sa fie fericiti fara mine! Vreau sa fiu libera, vreau sa fiu fiica pe care si-o doresc, insa e imposibil, sunt condusa pe un drum gresit. Am nevoie de ajutor, singura nu voi reusi, demonul este stapanul vietii mele. Am reusit sa ascund aceasta scrisoare de demon, persoana care o va citi, care ma intelege…o sa ma salveze!”

Diana era increzatoare, ea este persoana care o va salva pe Amy. Legaturile dintre ea si Amy sunt puternice, cea mai puternica legatura este cea de sange, cele doua sunt surori. Sarah a venit sa o verifice, sa vada daca este bine. A vazut ca tinea in mana o scrisoare, era nerabdatoare sa afle de la cine era scrisoarea.

Diana a inceput sa o bombardeze cu intrebari despre sora ei mai mare. I-a dat o poza cu parintii ei, impreuna cu Amy. Nu a reusit sa o convinga sa renunte la sora ei, era prea mica pentru aceasta lupta. A sarutat-o pe frunte, a invelit-o cu patura si a rugat-o sa aiba grija, daca ea doreste sa-si gaseasca sora, ea si Johnny sunt alaturi de ea.

Depinde de timp, cele doua surori, trebuie sa creasca mai mari, trebuie sa se pregatesca pentru viitor. Diana aflase multe despre Amy, parintii ei o sustin, acum are multa incredere in ea ca va reusi sa-si salveze sora de la moarte… 

Diana & Amy...