Paradis in destramare

                                       Paradis in destramare

         Cand esti copil, totul pare simplu in viata! Daca ai o familie, inseamna sa ai totul, pare de ajuns…sau poate ca nu? Poate nu ne multumim cu familia noastra, vrem mai mult,nu vrem sa facem aceleasi fapte zi de zi.

Cand esti copil sa cresti mare, sa descoperi lumea, sa ai un viitor stralucit, vrei sa fii liber. Unii dintre ei, vor sa ramana copii, toata viata. Imaginandu-si viitorul,cum ar fi fost daca ar deveni adulti?

Adultii au responsabilitati, probleme mari, dar exista si parti frumoase, cum ar fi: prima dragoste, poti sa mergi unde doresti fara permisiunea unui parinte, poti sa te descurci singur/singura, simplu…esti independenta.

Ce inseamna cu adevarat sa avem o familie? Rolurile pricinpali ii ocupa mama, tata, copiii lor, apoi bunicii, unchii sau matusi. O poveste trista, intinsa pe trei generatii, descoperind adevaratul sens al cuvantului “familie”.

Maria Comon, o tanara domnisoara de optsprezece ani, locuieste in orasul Timisoara. De abia a terminat liceul pedagogic, e bucuroasa, stiind ce va urma pe viitor: facultatea de medicina. Maria era o persoana vesela, visa mult cu ochii deschisi, fata ei era indreptata spre cer, in mana dreapta tinea, mandra, diploma de bacalaureat.

In cealalta mana tinea microfonul, prezentand, pentru ultima zi de liceu, discursul ei. Multumindu-i profesorilor/profesoarelor pentru sfaturile lor, predarea lor si ajutorul lor. Multumirile ei s-au indreptat catre colegi/colege, si parintii ei.

Maria era o fiinta sociabila, ajuta pe toata lumea, isi dadea silinta, in tot ceea ce facea. Isi adora parintii, care au crescut-o, au educat-o, au ajutat-o sa-si continue studiile. Maria a fost adoptata, a fost gasita la poarta unei manastiri din apropierea Timisoarei, fiind abandonata de parintii ei adevarati, pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Parintii ei, dupa o luna de la abandonarea fetitei, au murit intr-un accident aeronautic, nu au lasat nici un billet. Maria se aflase intr-un cosulet impletit, avea o paturica albastra ca cerul, o pernita inscriptionata cu literele parintilor ei “L” si “D”. Maicutele au botezat-o Maria, au crescut-o cu dragoste, pana la  sase luni. Au dat-o spre adoptie, pentru a  avea sanse egale ca ceilalti copilasi. Familia Comon nu aveau copii, au fost si la doctori, au facut si tratamente, insa nimic.

In cele din urma, acel cuplu tanar, au decis sa adopte un copilas, asa a ajuns Maria la ei. I-au oferit o copilarie de neuitat, sunt mandri de ea, pentru ca este o persoana sufletista, optimista si ambitioasa.

Cand Maria a implinit patrusprezece ani, familia Comon i-au spus adevarul despre parintii ei adevarati. A fost trista, dezamagita, parasita, dar apoi, s-a gandit, ca a primit, o a doua sansa. Are o familie iubitoare si ocrotitoare, prietenii si colegii ei, au acceptat-o asa cum era ea: simpla.

Nu conta ca provine dintr-o lume bogata sau saraca, daca e adoptata sau nu. Conta ca sunt oameni si toti au drepturi egale la viata. Totul a fost frumos, pana cand a ajuns la facultate, si-a intalnit prima iubire: Robert Carl.

Robert Carl era un tanar visator, incapatanat si bogat, din pacate pentru Maria. El a invitat-o la resedinta lui din Budapesta, pentru a-i cunoaste parintii. Pentru Maria viata s-a intors radical, vedea acea casa ca un castel, iar Robert arata ca un print, simtea ca traieste  intr-o poveste.

Ea a ajuns la facultatea de medicina, prin ajutorul parintiilor ai al ei, a invatat, a lucrat. Pentru ea, fiecare banut castigat era un pas inainte, o cina calda alaturi de parintii ei, o carte sau o haina. Parintii ei locuiesc intr-un apartament mic, cu doua camere micute, o bucatarie si o baie.

Toti banutii castigati mergeau spre educatia fetei, Maria nu vroia sa-i dezamageasca. Robert a fost dat la o scoala buna, private, la concursuri iesea pe primul loc, avea de toata inca de mic copil. Pentru el facultatea este o joaca.

Parintii lui Robert, vroiau sa demostreze, ca fiul lor este cel mai destept, cel mai frumos si descurcaret baiat, iar ceilalti care erau amarati, nu faceau parte din societatea lor. Maria era o simpla fata, pentru parintii lui Robert, crescuta cu multa iubire si incurajare de catre familia si prietenii ei.

Citea mult, un pic copilaroasa, fata de Robert care era tot timpul serios. Dupa ce au cunoscuta pe Maria Comon, parintii lui Robert, au incercat sa-i bage mintile in cap, spunandu-i ca acea fata nu e de nasul lui, nu e potrivita pentru el, nu se va ridica niciodata societatii lor. Robert a fost crescut diferit, fata de Maria, parintii lui erau tot timpul plecati prin Europa, lasandu-l singur cu menajera casei. Acum ca e mai mare, poate discuta mai usor cu el, asa credeau ai lui.

Cand au auzit ca unicul lor fiu, s-a inscris la facultate in Timisoara si nu la Berlin, au crezut ca va cadea cerul pe ei. Pentru el, totul era planuit, unde sa invete, cu cine sa se intalneasca, insa Robert a decis singur, ce este mai bine pentru el.

Dupa cina, mama lui Robert, a umilit-o pe Maria, spunandu-i ca nu stie sa se imbrace, sa se aranjeze. Maria nu este obisnuita cu machiaj, sau cu rochiile extravagante, era simpla. Era imbracata intr-o rochie albastra, cu bretele subtiri, aceeasi culoare cu ochii ei, lunga pana la genunchi, purta sandalute albe, cu un toc mic, la incheietura sandalei, avea o floare alba.

Deasupra rochitei avea un bolero alb, care se inchidea cu un singur nasture, avand manecile lungi. Rochia avea o fundita albastra, care era legata in jurul Mariei. Parul ei saten, era dezlegat, si stralucitor, in cap purta o pamblica albastra.

Pe Robert l-a atras prin sensibilitatea si frumusetea inocenta a ochiilor ei, comportamentul, felul de a gandi si zambetul ei. Vazand ca fiul ei, Robert, nu-si poate lua ochii de la Maria, va incerca sa-i desparta, sa o distruga, daca e nevoie, o sa ajunga si la ucidere.

Maria si-a continuat studiile, ajungand pana in anul patru la medicina, sectia de pediatrie, iar Robert se indrepta spre chirugie. Cei doi s-au mutat impreuna, parintii Mariei se intelegeau foarte bine cu Robert, dar erau ingrijorati in privinta printiilor lui.

Pentru Maria, toate intamplarile erau mai mult decat isi dorea, totul era perfect pentru ea, avea momente in care se gandea, cum a ajuns pana aici, ce a facut sa-l merite pe Robert, ce se va intampla cu vietile lor, de acum in colo? Raspunsurile la toate intrebarile, le va afla din timp. Poate ca viata nu e chiar perfecta!

Intr-o zi trista, de toamna, tatal Mariei a facut infarct, la locul de munca. A fost una dintre cele mai dureroase si triste zile din viata Mariei, zile in care trebuia sa se pregateasca sa-si ingroape tatal. Zambetul ei fermecator era sters, lacrimile nu i se mai uscau, s-a mutat pentru un timp, alaturi de mama ei. Se simte vinovata de moartea tatalui ei, credea ca mutarea ei cu Robert l-a terminat. Nu stia ca tatal ei era bolnav,de un timp.

Maria credea ca fericirea ei ducea la necazurile altora, provoca suferinte celor din jur. Mama ei incercase sa-i explice, de multe ori, ca tatal ei era bolnav, ca nu era vina ei. Maria stia ca tatal ei o adora, si indiferent pe unde va pasi, sau ce doreste sa faca, el o va veghea de sus.

Robert nu dorea sa devina faimos, precum parintii lui, isi dorea o scoala, o meserie si o familie deosebita. Dupa un an, cei doi au terminat facultatea de medicina, fiecare cu profesia lui. Mama lui Robert a innebunit din cauza stresului, a ajuns in centru de ingrijiri speciale, devenise prea violenta.

In acea vara, calduroasa, Maria aflase ca este insarcinata, dupa cele intamplate cu mama lui Robert, nu avea curaj sa-i spuna vestea cea buna. Robert era ocupat cu munca lui de chirurg, avea grija de mama lui, si-l ajuta pe tatal lui la afaceri. Era mai mult plecat prin lume, uitand de Maria.

Maria se simtea singura, ii era frica de ce avea sa urmeze, se intreba de multe ori oare va avea o familie, o casnicie? Ii era frica ca nu cumva, Robert sa nu-si doresca acest copil. Maria avea grija, sa gaseasca momentul potrivit, sa-i spuna de copil. In acea vara, Robert si-a luat concediu, pentru a sta mai mult cu Maria.

Cei doi au plecat, pentru cateva zile, pe malul Dunarii. In acele zile, cei doi erau de nedespartiti. Stateau imbratisati, la o terasa, pe malul Dunarii, Robert o privea intr-una, ca in prima zi cand s-au vazut. Maria i-a dat vestea cea mare: vor deveni parinti.

Speranta stralucea in ochii lor, Robert si Maria se simteau ca in al noua lea cer. Un copil poate sa aduca multa bucurie si lumina intr-o familie. In august, cei doi s-au casatorit, era una dintre cele mai frumoase, zile din vietile lor.

Dupa un an, in martie, s-a nascut micuta Lisa, afara inca ningea, Maria se aflase in catedrala din Timisoara, cand au inceput durerile de burta. Ambulanta a ajuns tarziu, era nevoita sa nasca acolo. Parintii lui Robert s-au mutat, cu o luna in urma, in resedinta lor din Budapeste.

Dupa nasterea Mariei, a fost transportata cu grija la spital, micuta Lisa era sanatoasa si linistita. Robert si sotia lui au trait intr-un paradis, timp de 15 ani. Lisa a crescut mare, frumoasa si era in pragul adolescentei. Avea parul lung pana la picioare, ochii verzi a mamei, seriozitatea tatalui, era plina de viata.

Lisa se afla in clasa a noua, la liceu,  sectia de biologie, din Timisoara, invata destul de bine, pana cand … intr-o zi, l-a intalnit pe Alex Marinescu, un baiat cu un temperament puternic, “oaia neagra” a familiei. Facea numai probleme pe la scoala: se lega de profesori, speria elevii si strica usi, banci.

S-au cunoscut la directiune, fiecare cu pedeapsa sa, Lisa se afla acolo, pentru ca a bagat o colega cu capul in WC-ul scolii, ea sustine ca acea colega, a umilit-o si a chinuit-o de fata cu ceilalti colegi. Insa colegii ei, au refuzat sa comenteze incidental, nu au recunoscut nimic.

Alex era la directiune, pentru ca s-a luat la bataie, cu cativa elevi, pe stadionul scolii. S-au privit, s-au placut, s-au potrivit! Alex si Lisa se simteau bine impreuna, aveau propriul lor paradis. Maria avea o presimtire urata, Lisa scapase de sub control, umbla mult cu Alex, faceau necazuri.

Maria era ingrijorata, fiica ei pleca de dimineata, spunand ca se intoarce acasa, dupa ore, apoi disparea timp de o saptamana. Lisa isi schimba stilul, imbracamintea, isi punea  piercinguri. Nimeni n-o mai recunostea, comportamentul ei era inacceptabil, parca isi pierduse mintile.

Maria era convinsa, ca Alex o influenta negativ pe fiica ei, tatal ei era din nou plecat in Budapesta, venea acasa rar. Bunica Lisei, din partea tatalui, a murit in spitalul de nevoi speciale. Era complet nebuna, gelozia si invidia a distrus-o. Mariei ii era frica,  sa nu semene Lisa cu bunica ei.

Intr-o iarna, a anului 1999, Lisa si Alex au plecat la derdelus, acolo se aflau mai multi baieti din gasca lui Alex. Vazandu-i de atata timp impreuna, prietenii lui Alex, au incercat sa-i desparta. In timp ce, atentia lui Alex a fost distrasa, au impins-o pe Lisa, tare cu sania, pana cand a cazut in raul Bega.

Lisa nu a reusit sa se opreasca la timp, Alex a incercat sa opreasca nebunia, provocata de prietenii lui. Nu a durat mult, pana cand a spart gheata si s-a scufundat in rau. Raul Bega avea o adancime de aproape trei metri. Dupa ce Alex l-a batut bine, pe unul dintre prietenii lui, s-a aruncat in rau, dupa Lisa. Ceilalti tineri, care au vazut intamplarea, au sunat la politie, iar prietenii lui Alex au luat-o la goana. Politia l-au tinut peste noapte, pe Alex, la sectie, iar Lisa a fost dusa la spitalul Judetean.

Trecuse doua saptamani, Alex era tinut in arest, pentru uciderea prietenului lui. Parintii Lisei au ajuns la un acord, vor divorta la sfarsitul lunii martie, fiica lor era deprimata, stand izolata in casa. Albert Marinescu, fratele mai mare a lui Alex, le-a sarit in ajutor. Decizia lui Alex a fost data, va petrece douazeci si doi de ani in inchisoare.

Albert i-a promis, ca va avea grija de Lisa, Iarna a trecut cu greu, pentru cele doua familii, paradisul lor se darama pas cu pas. In martie, dupa divort, Robert a plecat de acasa, fara sa-i pese de fiica lui. Albert a ramas alaturi de Lisa, sa-i aline suferintele.

In primavara, Lisa a ramas insarcinata cu Albert, mama ei ii reprosa ca aduce numai probleme acasa, ca trebuie sa-si termine scoala, trebuie sa fie responzabila, pentru ca va avea un copil. Pentru Lisa totul era perfect, nu asculta de nimeni, lasa sa treaca timpul de la sine.

In sufletul ei, simtea sa se autodistruge, era deprimata si dezamagita. Lisa nu mai auzise de Alex, timp de un an, dar nu l-a uitat. Pentru ea, acel copil era o greseala! Cei batrani au auzit de patania fetei, au avut grija sa afle toata scoala si tot orasul. “Ca si cum ar fi fost de rasul satului!”

La sfarsitul anului, Lisa i-a cerut lui Albert, sa plece din oras. El a decis s-o duca la Mare, plecand a doua zi spre Constanta, pentru patru luni. Bunica lui Albert locuia acolo, a primit-o pe Lisa cu bratele deschise, primea multa atentie de la fratele lui Alex, desi mintea ei era tot timpul la Alex.

Burta ii crestea, luna de luna, Albert traia intr-un paradis alaturi de Lisa, in curand o va cere in casatorie. Maria gasea in cutia postala, scrisori trimise de Alex, din inchisoare, primea cate una pe saptamana. Scrisorile erau ascunse, de Maria, sa nu le gaseasca fiica ei.

Vara a trecut cu brio, pentru cei doi calatori, insa pentru Alex, in inchisoare, timpul trecea greu, era torturat, atat de ceilalti colegi de celula, cat si de gardieni. Alex nu-si imagina ce se intampla, dincolo de barele reci a inchisoarei.

Toamna isi facea intrarea mandra, era septembrie, Lisa se afla in prima zi de scoala, din clasa a X-a. Burta era vizibila, era in luna a sasea, si-a schimbat din nou stilul. De data asta, avea parul tuns scurt pana la umeri, hainute largute, arata bine fizic, decat ultima oara cand au vazut-o colegii.

Lisa isi despretuia copilul, ceilalti elevi o privea neincetat, o barfeau pe la spate, nimeni nu statea de vorba cu ea. Din cauza celei intamplate cu Alex, nimeni nu-i dadea o sansa. Suferea mult, din aceasta cauza, se inchidea in baie, plangea mult, isi pierduse incredere in sine.

Albert avea optsprezece ani, era in ultimul an de liceu, bucuros ca va avea un serviciu sigur, pentru a o intretine pe Lisa. Ea avea pareri diferite, fata de el, vroia sa scape de copil cu orice pret, apoi sa scape de Albert. Mintea ei se intuneca, nu mai gandea limpede, era tacuta si ii respindea pe toti.

Acasa, mama ei a incercat sa discute despre casatorie, insa Lisa a respins-o, mergand in camera ei, fara sa o auda. Maria nu avea pe nimeni, decat pe fiica ei, nu si-a imaginat ca familia ei, se va destrama. Pe cincisprezece decembrie, anul 2000, Lisa naste un baietel sanatos.

Ea avea de gand sa-l dea spre adoptie, vorbise cu o saptamana inainte de a naste, cu o familie care dorea mult un copil. Acel cuplu a venit la spital, avand o cunostiinta din cadrul in-firmierelor. Au completat actele de adoptie, iar pentru Lisa, au completat actele de deces a copilului.

Maria se ruga in capeta spitalului, pentru sanatatea fiicei si a nepotului ei, nu banuia ca se va comite o greseala. Lisa respira usurata, ca a scapat de copil, a devenit cruda si rece. Cand mama ei s-a indreptat spre salonul, unde era Lisa, a auzit-o plangand, spunand intr-una: -“Copilul meu, a murit! Copilul meu!” Statea ridicata in fund, repetand aceste cuvinte.

In acea seara, Albert a trecut pe la spital, sa-si vada copilul, a primit vestea cea rea…I se parea imposibil, ce zicea Lisa, sarcina era bine, nasterea a fost bine, cum de s-a intamplat asta? Lisa il privea, palida si amutita, vestea i-a fost fatala pentru Albert.

El s-a indreptat spre Lisa, a pris-o de brate, socat si nervos, tipand la ea cu toata puterea: -“Cum e posibil asa ceva? Ce ai facut? Unde e copilul, Lisa?” Banuia ca ceva nu e in regula, Maria a chemat o asistenta, sa-l scoata afara, sa nu se inrautateasca lucrurile.

Timp de doua zile, mama si fostul ei prieten, nu vorbeau deloc cu ea, Albert era tacut la scoala, incercand s-o ignore pe Lisa. A fost cel mai trist Craciun, Lisa si Maria, stateau impreuna in sufragerie, cu paharele de vin cald in mana, priveau tacute bradul impodobit.

Alex lucra in serviciul comunitar, ziua si noaptea, auzise ca poate iesi afara, pentru buna purtare. Timpul a trecut repede, Lisa a terminat liceul, insa nu a dat mai departe. S-a angajat la o firma din Timisoara, numita “Coca Cola”, avea nouasprezece ani si era independenta.

Mama ei a ramas alaturi de ea, totul era pierdut pentru Alex si Lisa, nu i-a mai scris timp de trei ani. Albert s-a mutat la Bucuresti, incercand sa uite de Lisa si de cosmar. In acea vara, Lisa a avut o surpriza “socanta”…s-a trezit cu Alex la usa apartamentului ei.

Mama ei era pana in piata, la cumparaturi, Lisa se pregatea sa plece la munca, a auzit ca cineva batea la usa…cand a deschis, visul lor s-a implinit! Alex si Lisa s-au regasit! Unul dintre prietenii lui Alex, a venit la politie, sa depuna o declaratie in favoarea lui, spunand adevarul. Acel incident din 1999, nu a fost decat un…incident! Le-a povestit politistilor totul.

Lisa i-a sarit in brate, era bucuroasa, nu-i venea sa creada ce vedea ochii ei. Lisa il saruta, il imbratisa, insa Alex era rece cu ea, dezamagit, reprosurile isi faceau loc intre ei.

-         De ce nu ai venit sa ma vizitezi? De ce nu mi-ai raspuns la scrisori? Asa de repede ai uitat de mine?

-         Alex, despre ce scrisori vorbesti? Nu am primit nimic de la tine.

-     Ti-am scris, in fiecare saptamana! Lisa, de ce nu mi-ai raspuns? Nici nu le-ai citit, nu le-ai bagat de seama.

-        Ma bucur ca ti-au dat drumul, Alex. Imi pare rau ca nu am primit nimic de la tine.

-         Am scapat, pentru ca unul dintre baieti, a spus adevarul politistilor. A fost doar un accident.

-         Da…

-         Am auzit ca te-ai casatorit cu Albert, tradatorul!

-         Nu am ajuns pana acolo. Albert a plecat la Bucuresti.

-         Cum asa? Ce nu v-a mers bine?

-     Am scapat de el si de copil. El crede ca copilul e mort, insa eu l-am dat spre adoptie.

-         Se pare ca nu te-ai schimbat. Te pricepi mai bine, decat credeam.

-         A fost simplu, fratele tau renunta repede!

-        Lisa, imi pare rau ca trebuia sa treci prin toate astea. Am gasit un locusor, numai pentru noi doi. Vrei sa plecam?

-         Da, vreau!

Cei doi indragostiti, au plecat in orasul Sannicolau-Mare, la distanta de 64 km de Timisoara. Lisa a plecat fericita, alaturi de Alex. Nu-i pasa de nimeni, uitand complet de mama ei si de munca ei. Orasul era linistit, avand peste 11.000de locuitori. Apartamentul lor se afla pe strada Panselelor nr.1, un apartament cu trei camere, o baie, bucatarie si un balcon inchis.

Cei doi au intemeiat, cu timpul, o familie, aveau doi gemeni, baiat si fata, pe nume Sergiu si Anda, apoi a aparut si micuta Abby. 

Cei trei cresteau impreuna, Lisa lucra la un magazine de haine, iar Alex era inginer la o fabrica de la marginea orasului. Lisa a vea probleme mentale, de la nasterea lui Abby, isi ranea des copiii.

Lisa avea grija, cand isi chinuia copiii, san u intervina vecinii, Alex nu a fost de acord cu ceea ce facea sotia lui. Apoi, fiind si el mai oboist, baut, a sustinut-o pe Lisa, spunand ca copiii, sunt foarte obraznici. Inainte sa apara Abby, le punea in incaltaminte cuie, la ceilalti doi, ii trimitea flamanzi la scoala, uneori mai veneau si batuti.

Maria a vrut sa se apropie de nepotii ei, insa era fara putere, a imbatranit si banutii nu ii permiteau sa mearga la ei, asa de des. Maria statea mai des, la spital, avea probleme cu inima, la fel ca tatal ei.  Dupa cativa ani, Tibi, copilul adoptat, a implinit optsprezece ani, mergea in ultimul an de liceu, Sergiu si Anda erau in primul an de liceu, iar micuta Abby avea numai cinci ani.

Tibi a auzit, din greseala, o discutie interesanta, dezbatuta de parintii lui adoptivi, alfand ca mai are trei frati si ca nu este fiul lor adevarat. La scurt timp, Maria a murit singura, in spital, din cauza inimii. Lisa aflase de moartea mamei iei, insa nu i-a pasat, si nici de copiii ei nu-i pasa.

Alex a ramas fara munca,descarcandu-se pe cei doi copii mai mari, vecinii au observat ca ceva nu era in regula, cu acea familie. Cand vorbeau cu copiii, erau speriati, tristi si tacuti. Anda statea in casa, izolata in camera ei, citea multe carti, Sergiu incerca sa se adapteze, intr-un anturaj neplacut, alaturi de niste baieti rau.

Abby statea mult cu sora ei, a prins frica de mama ei, Tibi s-a decis sa afle adevarul despre familia lui, din pacate nu aflase cine era tatal lui adevarat. Intr-o zi, Albert s-a intalnit cu fratele lui mai mic, i-a promis ca il ajuta, doar de dragul copiilor. Albert isi ajuta fratele, financiar, pentru un timp, afacerile lui s-au mutat un timp in Timisoara.

De fiecare data, cand il vedea pe Albert, Lisa vroia sa ii zica adevarul despre fiul lor. Copiii se simteau in singuranta, atunci cand venea unchiul lor in vizita. Tibi a plecat, dupa ore, la un detectiv particular, avea presimtirea ca familia lui era prin apropiere.

Primul semestru de scoala, trecuse, copiii erau pe afara jucandu-se impreuna, Albert a decis sa discute, ceva serios cu fratele lui, in legatura cu siguranta copiilor.

-         Lisa, ce i-ai facut Andei? Este foarte retrasa si plange mult.

-     Nu i-am facut nimic. Ii place sa faca pe victima, e prea rasfatata. spuse Lisa, in timp ce-si aprindea tigara

-         Inteleg ca e adolescenta, dar mi se pare mie, sau ii este frica de tine?

-         Albert, inteleg ca iti faci griji pentru ea! E la fel de normala ca ceilalti copii.

-         Doamne, Lisa! Nu vorbesc de ceilalti copii, vorbesc despre copiii tai, care au nevoie de tine, sa fie iubiti si protejati.

-         Te rog, Albert! Nu are rost sa ne certam, daca nu ma insel…cred ca mai tii la mine!

-    Lisa, potoleste-te! Nut e pot ierta pentru ca nu ai avut grija de copilul nostru.

-      Iti pierzi timpul! Asta e familia mea si eu impreuna cu Alex, decidem ce e bine pentru copiii nostri.

-      Alex, frate! Ati innebunit de tot! Sunt copii, nu jucarii! Am sa ii i-au cu mine un timp, pana va linistiti.

-         Imi pare rau, frate! N-o sa pleci nici unde cu ei. Sunt ai nostrii!

Cei doi s-au simtit, amenintati de catre Albert, au inceput cu isteriile si cu nbuniile. Desi Albert, banuia ca cei doi isi chinuiau copiii, el vrea sa faca tot posibilul, sa-i protejeze. Lisa a scos, un cutit de bucatarie, din sertar, l-a injunghiat in spate si in burta, pe Albert. 

Alex si-a dat seama, ca lucrurile s-au complicat, s-a gandit la cea mai groaznica idee: sa-si faca bucati fratele, il baga in pungi, apoi scapa de el, aruncandu-l la ghena de gunoi.

Sa nu para suspecti, au chemat copiii, sa duca pungile la ghena. Nu le-a explicat nimic copiilor, de frica, cei trei au facut, ce li s-a ordonat. Pentru a supravietui, cei trei, trebuie sa treaca, peste cuvantul parintilor, sa-si invinga frica si sa lupte pentru vietile lor.

Sergiu a plecat in oras, cu prietenii lui, incepuse sa consume plante halucinogene, toxice. Cu doua saptamani in urma, fuma aceste plante, cand era afara cu surorile lui, se abtinea sa fumeze. Anda a intrat cu Abby, in casa, pentru a bea un pahar cu apa. A vazut pete de sange, care ducea spre baie, sub usa era sange.

A vrut sa deschisa usa, insa mama ei iesise repede, spunandu-i ca tatal lor a avut un mic accident in bucatarie. Cand Anda a intrebat-o de unchiul Albert, mama ei devenise nervoasa, ii tremura vocea, incercand sa nu se dea de gol. Anda si-a luat surioara si s-au inchis in camera ei, totul parea bizar. Lisa si Alex au reusit, sa curete mizeria din baie, Sergiu a venit acasa tarziu, se inoptase.

El se simtea rau, vorbea urat, era complet drogat, s-a aruncat in patul lui, incercand sa doarma. La sase dimineata, cei doi parinti, au luat-o razna, i-au trezit pe copiii, chiar daca era sambata. I-au pus sa curete casa, in intregime, cand a dus punga de gunoi, din bucatarie, Anda a observat, in ghena, punga pe care a carat-o ieri, era rupta, pe jos cazuse o mana a unei persoane.

Si-a dat seama, ca parintii ei nu sunt intregi la minte, a cazut jos tipand de frica, s-a gandit la surioara ei mai mica, nu vroia sa vada asa ceva, a incercat sa-si pastreze calmul. Cand s-a intors in casa, Anda si-a auzit tatal, certandu-se cu Sergiu, deodata a inceput sa-l injunghie.

Fiul lui era obraznic si de aceea a reactionat asa. Anda a tinut-o pe cea mica, in spatele ei, incercand sa iasa afara. Au fugit repede pe scarile blocului, batand la usile vecinilor, pentru ajutor. Vecinii au auzit tipetele, disperate a fetitei, insa nu au facut nimic.

Au inchis usile, uitandu-se pe vizor, ce se intampla. Abby a vazut-o pe mama ei, venind spre ea, s-a indepartat de sora ei, fugind pe scari in sus. Nimeni nu s-a deranjat sa cheme politia, spuneau ca este o problema de familie, nu se amestecau.

Lisa a prins-o pe Abby, intre etajul doi si trei, a tinut-o de mana, apoi i-a facut usor, o rana ala gat cu un cutit. Anda era dezamagita, ca si-a scapat sora din maini, tremura si tipa dupa ajutor. Ea s-a indreptat spre paraul Aranca, incercand sa scape de tatal ei, care o urmarea tot cu un cutit.

S-a aruncat in Aranca, inainte s-o prinda Alex, poate se va trezi din acest comar. Alex a sarit dupa fata lui, incercand s-o aduca la suprafata. Anda si-a scos capul din apa, a privit-o pe mama ei, care statea pe mal si o striga. Lisa i-a intins o mana, insa Anda a tras-o si pe ea in apa.

Apoi a iesit din apa, sperand ca va scapa de amandoi, isi priveau parintii cum se ineaca. Apa nu era asa de adanca, insa era murdara si starea parintilor ei, era critica.

Peste cateva clipe, a ajuns la fata tragediei, fratele ei cel mai mare, Tibi. A sperat sa nu fie prea tarziu, sa-si salveze fratii la timp. Detectivul lui, i-a dat toate detalile despre familia lui adevarata. A sosit impreuna cu o ambulanta si cu un echipaj de politie.

Si daca mai traiau parintii lor, pedeapsa era inchisoarea pana la moarte, pentru abuzuri fizice, dar si psihice provocate copiilor lor. Tibi si-a imbratisat surioara, bucuros ca este teafara, Abby a fost salvata la timp, din pacate, nu s-a putut face nimic pentru Sergiu.

Abby a fost operata la gat, si bandajata la maini si picioare. Paradisul familiei lor se daramase. Cei trei frati, s-au mutat departe de acea strada, unde s-a produs tragedia. Abby a fost externata din spital, i-au ramas semne vizibile pe gat si pe maini. Tot ce si-a dorit Anda, era o familie grijulie, iubitoare si normala.

Tibi a vorbit cu parintii lui adoptivi, sa le primeasca si pe cele doua, in grija lor. Cele doua nu vor uita, ce s-a intamplat cu familia lor. Noaptea aveau cosmaruri, fratele lor mai mare, era mereu langa ele, sa le protejeze, de acum incolo. Sunt norocoase ca au supravietuit, au o noua familie…isi vor trai propriul lor paradis, care spera ele, nu va fi un paradis in destramare.